Asculta acest articolTulburarea obsesiv-compulsiva “implica idei, imagini, ruminatii, impulsuri, ganduri (obsesii) recurente intruzive sau pattern-uri repetitive de comportament sau actiune (compulsiuni). Atat obsesiile, cat si compulsiunile sunt straine egoului si produc anxietate daca li se rezista” (Benjamin J Saddock., Virginia A. Saddock).
Potrivit Manualului D.S.M. IV, trasatura esentiala a tulburarii obsesiv-compulsive consta in aparitia unor obsesii si compulsii, care il determina pe subiect sa se concentreze asupra lor, ele putand dura mai mult de o ora pe zi si ii produc acestuia un disconfort serios.
Obsesiile reprezinta ganduri, comportamente impulsive sau imagini cu caracter persistent, care sunt traite de subiect ca avand un caracter intruziv si neadecvat. Cele mai raspandite obsesii sunt cele legate de contaminare (subiectul este obsedat ca se va infecta daca va atinge anumite obiecte sau va da mana cu diverse persoane), cele cu caracter dubitativ (se gandeste in mod obsesiv daca a inchis sau nu gazele), impulsurile cu caracter agresiv sau neadecvat (obsesia ca isi va ucide copilul, ca va striga in biserica etc.), precum si imaginile cu continut sexual (imagini recurente de tip pornografic).
Wells si Morrison sustin ca obsesiile trebuie diferentiate de alte ganduri cu continut intruziv, cum ar fi, de pilda, ingrijorarile. Obsesiile compulsive sunt foarte frecvente (2% din populatia generala), adeseori ascunse si bine tolerante. Doar cele mai debordante si cele care interfereaza cu viata noastra zilnica si profesionala ajung sa fie traite.
Ce sunt compulsiunile
Compulsiunile reprezinta comportamente repetitive cu caracter deschis sau mascat. Cele cu caracter deschis pot fi< spalatul pe maini de foarte multe ori pe zi, verificarile, ordonarea si aranjarea unor obiecte etc.. Compulsiunile mascate reprezinta acte mentale cum ar fi< rugaciunile, numarul sau repetarea unor cuvinte. Subiectul se simte obligat sa indeplineasca aceste ritualuri pentru a diminua angoasa legata de gandurile obsedante. Totusi, aceasta scadere a angoasei este doar temporara. Uneori, executarea ritualurilor poate fi urmata de o angoasa si mai puternica, care va genera ritualuri noi. In cazurile grave, ritualizarea va acapara intreaga viata a pacientului si uneori ii va implica si pe cei din anturaj.
Obsesiile compulsive sunt insotite sau sunt urmate frecvent de stari depresive (aproximativ 50% din cazuri). Conform criteriilor D.S.M. IV, in cazul subiectilor care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva, in anumite perioade, obsesiile si compulsiunile lor au un caracter nerezonabil si se manifesta in exces. Exista si cazuri cand obsesiile ating o intensitate deliranta, pacientii fiind convinsi de realitatea lor, in ciuda evidentei care demonstreaza contrariul.
In general, obsesionalul are constiinta caracterului patologic al tulburarilor sale si nu trece niciodata la act, multumindu-se “cu mirajele unui gand obscen sau antisocial, pe care il respinge, deoarece il face sa traiasca in infernul unei vinovatii ce nu poate fi atenuata pentru multa vreme de niciun gest magic” (Cottraux).
In cazul in care subiectul este obsedat de ganduri si temeri legate de faptul ca ar putea avea o boala grava, acesta va fi diagnosticat cu tulburare hipocondriaca. Cu toate acestea, daca el declanseaza ritualuri repetitive si absurde (cum ar fi spalatul compulsiv pe maini), i se poate adauga si diagnosticul suplimentar de tulburare obsesiv-compulsiva.
Principalele tipuri de obsesii
Potrivit lui Holdevici, principalele tipuri de obsesii sunt< de contaminare, de violenta fizica asupra propriei persoane sau asupra celorlalti, obsesia mortii, obsesia accidentelor, a unui comportament inacceptabil (de exemplu< “O sa spun o obscenitate”< pacientul incearca sa-si pastreze controlul, evita situatiile sociale, ii intreaba pe ceilalti daca comportamentul sau a fost acceptabil intr-o anumita situatie), obsesiile sexuale, obsesiile religioase, obsesia ordinii, obsesiile fara sens (de exemplu aude “in cap” melodia de la actualitati in timp ce citeste si din acest motiv repeta unele actiuni pana reuseste sa citeasca acelasi pasaj fara sa mai auda melodia).
Conform modelului cognitiv, obsesiile “sunt cauzate de interpretari eronate si catastrofice care supraestimeaza importanta gandurilor, a imaginilor mentale si a impulsurilor antisociale care sunt la fel de frecvente atat in cazul subiectilor normali, cat si in cazul persoanelor care sufera de tulburari obsesiv-compulsive”. (Cottraux). De fiecare data cand un pacient suferind de tulburare obsesiv-compulsiva este asaltat de un gand intruziv, il va evalua, fapt care va da nastere unor ganduri automate negative de tipul “E inspaimantator sa imi imaginez asta!”, “Sunt un tip respingator” etc. Pacientul va trebui sa intervina cu neutralizari, pentru a controla, refula sau elimina gandul respectiv. Va fi vorba, de exemplu, de acte mentale (numarat), de comportamente de curatare, spalare, verificare sau de transfer al responsabilitatii asupra celorlalti, adeseori medicul este tinta vizata< de exemplu, un pacient va intreba neincetat in timpul consultatiei, apoi la telefon, daca nu risca sa isi piarda controlul asupra sa si astfel sa faca rau cuiva.
“Interpretarile negative si neutralizarile sunt legate de schemele de pericol, de responsabilitate, de culpabilitate si inferioritate” (Cottraux).
De indata ce un gand obsesiv a fost evaluat ca fiind periculos, pacientul va elabora o strategie proprie pentru depasirea pericolului. in unele cazuri, subiectul va continua sa analizeze la nesfarsit ideea sa obsesiva in speranta de a-i verifica validitatea. Aceasta strategie nu va face decat sa exagereze ruminatiile anxiogene si va conduce, in cele din urma, la teama de tip II sau la ingrijorarea in raport cu procesul de ingrijorare.
In cazul acestui tip de tulburare actioneaza mai multe cicluri bazate pe conexiuni inverse, al caror efect il reprezinta escaladarea anxietatii, iritarii si dispozitiei depresive, sporirea timpului si eforturilor depuse pentru evaluarile negative, precum si raspunsurile disfunctionale fata de acestea.
Wells si Matthews considera ca anumite strategii de tip atentional mentin tulburarea. Astfel, pacientii obsesivi isi vor concentra atentia mai ales asupra acel ganduri sau imagini care nu fac decat sa declanseze derularea lantului obsesional. De pilda, chiar daca informatiile senzoriale confirma ca un anumit comportament de neutralizare sau verificare a fost executat, multi obsesivi continua sa se concentreze pe consecintele negative, despre care ei cred ca s-ar putea produce in cazul neexecutarii actiunii respective. Tendinta de a se concentra asupra fanteziilor obsesive si dubitatiilor interioare contribuie la intarirea comportamentelor de verificare.
Evaluarea simptomelor
Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive pot fi evaluate sub aspectul duratei, frecventei, continutului, precum gradului de disconfort pe care il produc subiectului. Aceste date se obtin prin intermediul interviului clinic, al scalelor de autoevaluare, precum si al jurnalelor zilnice completate de pacienti si servesc identificarii pattern-ului (structurii) de simptome, respectiv relatiilor dintre starile afective, experientele interzise si factorii situationali.
Terapeutul va trebui sa discute impreuna cu pacientul ultimul episod obsesiv-compulsiv si sa incerce sa conditioneze factorii declansatori pentru comportamentele deschise si mascate de neutralizare sau verificare. La inceputul terapiei se va insista asupra constientizarii de catre pacient a continutului metacognitiilor, astfel incat acesta sa fie capabil sa identifice gandurile obsesive si dubitatiile sau starile afective care premerg punerea in actiune a ritualurilor obsesive.
In cadrul modelului cognitiv al tulburarii obsesiv-compulsive o atentie deosebita este acordata evaluarilor obsesiilor si comportamentelor compulsive ritualizate care le mentin. Aceste evaluari se manifesta sub forma unor temeri si ingrijorari fata de obsesii, obiectul modificarii convingerilor negative fiind intr-o mai mare masura ingrijorarile referitoare la obsesii si mai putin obsesiile ca atare. O tehnica de control asupra acestor temeri si ingrijorari referitoare la aparitia obsesiilor consta in amanarea lor. Astfel, Wells si Mathews solicitau pacientilor obsesivi sa utilizeze metoda “detasarii mentale”, in cadrul careia acestia nu vor mai rumina mental ganduri referitoare la obsesii si nu vor mai pune in actiune strategii de neutralizare, ci pur si simplu vor lasa obsesiile sa-si urmeze cursul fara a interveni in nici un fel.
Multi pacienti manifesta rezistenta in a se detasa mental sau comportamental de obsesiile lor, acestia nutrind convingeri referitoare la consecintele negative care s-ar produce daca nu ar actiona in directia contracararii obsesiilor. Astfel de convingeri trebuie explorate in detaliu si modificate prin intermediul unor tehnici de reatribuire in plan verbal, fapt ce va spori si complianta pacientilor la realizarea unor experimente in plan comportamental (astfel, pacientii se vor convinge ca nu se intampla nimic daca nu dau curs ritualurilor compulsive).
Interviuri cu prieteni si cunoscuti
O data stabilit rolul negativ al temerilor si ingrijorarilor legate de obsesii, terapeutul va actiona si asupra obsesiilor ca atare. Astfel, pacientii suferinzi de tulburare obsesiv-compulsiva vor fi informati ca obsesiile reprezinta un fenomen care se inscrie in limitele normalului si care apare la aproximativ 90% din populatie, in anumite conditii. Pentru a se convinge de acest lucru, pacientii vor fi instruiti sa realizeze mici interviuri cu prieteni sau cunoscuti, intrebandu-i pe acestia daca au avut vreodata ganduri obsesive sau au fost stapaniti de diverse tipuri de ingrijorari. Aceste strategii sunt urmate de notarea continutului gandurilor legate de ingrijorarile provocate de prezenta obsesiilor si de utilizarea unor tehnici de verificare a veridicitatii acestora, in vederea inlocuirii lor cu ganduri alternative sau rationale.
Constientizarea diferentei dintre obsesii si ingrijorarile provocate de obsesii il ajuta pe pacient sa sesizeze mai bine specificul diferitelor tipuri de ganduri si ii permite terapeutului sa isi focalizeze demersul mai mult asupra temerilor legate de obsesii.
Pentru modificarea continutului acestora se vor utiliza tehnicile cunoscute de reatribuire in plan verbal, tehnici de relaxare, de desensibilizare, flooding, expunere gradata prin care se reduce continutul anxios al gandurilor obsesive> o tehnica des folosita in acest scop este aceea de control a obsesiilor< pacientul isi analizeaza propriile obsesii, dar de aceasta data cu un scop anume, voluntar, pentru a vedea cand apar, cum se manifesta de la un episod la altul, ce intensitate are anxietatea generata de ele. Aceasta analiza voluntara, cu scop, a obsesiilor ii confera pacientului sentimentul ca el controleaza obsesia si ca nu mai este controlat de ea si de aparitiile ei neasteptate si fara rost, reducand astfel incarcatura anxioasa a gandurilor obsesive> tehnica stop-thinking> tehnici de modificare comportamentala prin care se modifica comportamentul compulsiv.
Puteti sa imi scrieti pe adresa de e-mail< [email protected].
Cecilia Ardusatan-Voicu, psiholog
Fii primul care comentează