Asculta acest articolFaptul că a ajuns la cunoştinţa publică actul de plagiere comis de primul-ministru Victor Ponta, nu este decât un bobârnac dat celui ce azi ocupă poziţia de şef al cabinetului. Victor Ponta ia în derâdere acuzaţiile şi le pune pe seama unor maşinaţiuni politice. Ambele fapte sunt adevărate: şi că Ponta a plagiat, şi că el este victima unor manevre politice.
Plagiatul dacă este dovedit, umbreşte imaginea celui ce l-a comis şi, astfel, altul în afară de Victor Ponta ar fi avut de suferit o viaţă pe “banca ruşinii”. Dar nu Victor Ponta. Acesta nu ocupă înalta funcţie în guvern pentru că ar fi dobândit titlul ştiinţific de doctor. Ruşinea ar măcina un cercetător ilustru, eventual un recunoscut om de ştiinţă, dacă ar fi făptuit un astfel de gest. Deşi, aici găsim un paradox. Nu poate fi un cercetător ilustru şi nici un recunoscut om de ştiinţă dacă respectivul nu este în stare să încheie o cercetare şi pe baza ei să-şi redacteze teza de doctorat. Pentru că o teză de doctorat nu înseamnă doar lucrarea în sine, materialul scris, textul respectiv trebuie să ilustreze şi să pună în valoare o cercetare ştiinţifică condusă ani la rând.
Însă noi asistăm la nivelul puterii politice de mari mişcări în domeniul instituţional politico-cultural. Este reorganizat Institutul Cultural Român şi în baza unei ordonanţe este zburată de la conducerea acestuia echipa lui Patapievici. Directorul general al Arhivelor Naţionale este şi el concediat. Nici Tismăneanu nu stă pe roze, din primele zile ale guvernului Ponta este şi el repudiat. Ei sunt reprezentanţii elitelor culturale din ţară, dar, în acelaşi timp şi teoreticieni anti-comunişti. Grupul acesta, împreună cu alţi câţiva intelectuali distinşi au fost definiţi, cu mai mult timp în urmă, de Victor Ponta ca fiind fascişti. În aprecierea lui conta faptul că aceştia îl sprijineau pe Traian Băsescu şi aveau convingeri opuse celor promovate de post-comunişti şi, mai mult decât sigur, şi de Victor Ponta.
Cu siguranţă avem aici de-a face cu un proces de recuperare, elaborat de noua putere social-democrată, a unor poziţii culturale şi mai ales ideologice. Pentru unii comentatori, ceea ce se întâmplă acum este relevant pentru strategia şi direcţiile în care va acţiona noua putere acum şi, în special, după alegeri.
În sfârşit, în tabăra cealaltă, a celor rămaşi fideli vechii puteri se remarcă un entuziasm al demascări fraudelor intelectuale. Ţina lor este guvernul Ponta. Activitatea de demascare nu s-a dovedit prea complicată, teza de doctorat a premierului le-a oferit un material de lucru lesne de criticat. Victor Ponta nu a obţinut titlul de doctor acum, la investitura noului guvern sau după investitura acestuia. Doctoratul l-a obţinut primul-ministru pe vremea când Adrian Năstase avea privilegiul de fi conducător de doctorate.
Dar în lunile trecute şi în anii trecuţi, nimănui nu i-a păsat de doctoratul lui Ponta. El a devenit interesant abia acum, de când plagiatorul a devenit şeful guvernului.
Fii primul care comentează