Asculta acest articolDacă ar fi dorit cineva să vadă cum ar fi un guvern de uniune națională care, evident, să cuprindă toate forțele politice din parlament, ar fi avut ocazia să vadă acest lucru la Congresul UDMR. Au fost invitate toate partidele, iar liderii au onorat invitația. Astfel s-au deplasat la Miercurea Ciuc, Victor Ponta, Crin Antonescu, Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu, însoțiți de oameni de bază din partidele lor, printre care l-am pomeni pe Viorel Hrebenciuc, un maestru al negocierilor cu UDMR.
Au fost prezenți toți și nu s-au mușcat între ei decât Ponta și Antonescu. Nu puteau lipsi glumele de prost gust, așa cum, de altfel se obișnuiește în ultima vreme. Pentru destinderea atmosferei, unul care se crede mai deștept face pe ironicul și toți se iau după el. De data aceasta s-au făcut glume pe seama culorilor. Verbal inteligibile, în scris își pierd tot farmecul. În orice caz, s-au înțepat reciproc Ponta și Antonescu, dovadă că prietenia lor a ajuns într-un punct mort.
Cine își mai aduce aminte de Congresul UDMR de la Brașov din anii ’90 poate face diferența dintre politicienii de atunci și cei de azi. Seriozitatea discursurilor de atunci, preocupările pentru găsirea unor soluții nu se mai regăsesc azi. Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu, dar și reprezentanți ai societății civile, înțelegeau altfel lucrurile decât urmașii lor de azi. Calitatea și pregătirea oamenilor politici este o mare problemă. Sunt din ce în ce mai slabi și mai puțin preocupați de interesul național. Cred că dacă nu va fi modificat articolul din Constituție care prevede că România este “stat național” s-au rezolvat toate problemele. În rest, Dumnezeu cu mila.
Fără excepție, toți liderii prezenți au deplâns faptul că nu mai colaborează cu UDMR, scoțând în evidență că a fost un partener loial, indiferent cu cine a fost la guvernare. Într-adevăr, UDMR nu s-a dedat la jocuri facile, mergând până la capăt cu toate guvernele. Liderii spun că au avut de câștigat, electoratul UDMR, în mare parte, este de altă părere. Cu toate acestea, UDMR are cel mai stabil electorat. Îi reprezintă interesele, uneori acestea chiar coincid cu dorințele comunității maghiare. De exemplu la congresul de la Miercurea Ciuc, adoptarea unor teze privind autonomia culturală și formarea unor regiuni cu statut special vin în întâmpinarea dorințelor electoratului. Regionalizarea și modificarea Constituției oferă liderilor Uniunii să se reapropie de electorat.
Formarea unor regiuni în care ponderea maghiarilor să fie nesemnificativă este o preocupare serioasă. Alipirea Harghitei și Covasnei, a Mureșului la județele Brașov, Sibiu, Alba va diminua procentul maghiarilor la sub 30%. O altă regiune în care UDMR își va pierde ponderea procentuală este cea de nord-vest formată din județele Cluj, Bistrița, Maramureș, Sălaj, Bihor și Satu Mare. Formarea unor regiuni cu statut special vizează cele două zone. PNL agreează o regiune formată din Satu Mare, Maramureș, Sălaj și Bihor. Prin urmare ar putea admite un compromis și pentru Harghita-Covasna. PSD vrea regiuni mari, eliminând total criteriile etnice.
Acesta va fi, probabil, unul dintre subiectele cele mai fierbinți la dezbaterile privind regionalizarea și modificarea Constituției. Vom vedea dacă PNL și PSD se vor situa pe poziții divergente și se va ține seama de părerile din teritoriu.
Congresul de la sfârșitul acestei săptămâni a demonstrat încă o dată disponibilitatea UDMR pentru alianțe de orice tip, cu oricare dintre partidele politice, singura condiție pusă partenerului fiind aceea de a fi la guvernare. Asta înseamnă politică pragmatică.
