Luarea unor măsuri de restricție mai dure decât în timpul stării de urgență de la încpeutul pandemiei sunt, în fapt, un semnal că guvernul Cîțu coboară milităria din pod.
La români nu merge cu binișorul. Așa cum de altfel nici ordinea și disciplina nemțească nu este un efect al culturii și civilizației, ci o teamă de sancțini.
Devenită regulă generală de comportament, în public, la serviciu, disciplina germană a fost supusă unor noi încercări, rar întâlnite în țara ordinei și disciplinei. “Capetele rase” stau cuminte. A apărut un nou tip de protestatar, al individului care nu mai poate sta în casă. Studenții din Elveția apelează la psihologi. Izolarea le afectează sexualitatea, s-au săturat de întâlniri on-line.
Nu este cazul protestatarilor din România. Nu o vedem pe Diana :oșoacă apelând la un psiholog. Protestatarii români au mai degrabă revendicări de ordin politic și social.
Polițiștii și jandarmii cer să nu fie înghețate salariile la nivelul anului trecut. Prin natura muncii lor, polițiștii nu se pot plânge că sunt închiși în camere de 12 metri pătrați, ca studentele din Geneva.
Minerii care s-au blocat în subteran cer să nu se închidă minele, așa cum recomandă Bruxelles-ul. Revendicările sindicaliștilor sunt de natură salarială. Nu au legătură cu noile restricții luate pentru a limita răspândirea coronavirusului.
Prin noile măsuri, mai mai dure decât înainte, guvernul provoacă populația. O parte dintre acestea, cum ar fi restricționarea ieșirii din casă după ora 20, nu par să aibă o logică. Adică de ce să nu se poată omul lua o gură de aer curat înainte de culcare? Măsura este adresată amatorilor de chefuri în miez de noapte. Nu-mi aduc aminte să se fi dat o astfel de explicație.
Criticii noilor restricții au dreptate când spun că măsurile nu sunt explicate logic. Ba chiar nu au nicio logică.
De la izbucnirea pandemiei toată lumea s-a săturat de ceva. Pierderile economice sunt mai ușor de apreciat decât pierderile individuale.
Nu există individ care să nu fie afectat, într-un fel sau altul. Liber-profesioniștii, de la artiști la micii intreprinzători, ocupă primul loc. :i-au pierdut sensul vieții. Cine le va da înapoi timpul pierdut?
Măsurile luate, restricțiile la nivel individual sunt necesare, dar din punct de vedere economic cu ce conpensații vine statul? Guvernul nu poate da decât răspunsuri evazive.
Planul de redresare economică are foarte lacune. Deficiențe majore sunt și în modul de comunicare. Cele două lucruri se leagă între ele, razultatul conducând la o concluzie firească: guvernul nu-și face treaba.
Revenind la noile măsuri este ușor de prevăzut că ele nu vor fi simplu de aplicat. Principalele instituții de comunicare în masă sunt extrem de critice la adresa guvernului, a partidelor din arcul guvernamental.
Senzația că guvernul începe să piardă controlul atât asupra pandemiei cât și asupra economiei se accentuează într-un ritm din ce în ce mai alert. Există o singură soluție: fermitate și rigoare în aplicarea legii. Exact acest lucru lipsește.
Îndrăznim să credem că noile măsuri pentru limitarea răspândirii Covidului, restricțiile fără precedent, mai dure decât cele de pânâ acum, sunt un test pe care guvernul îl încearcă pe propria spinare.
Cine garantează că de acum înainte nu va mai fi tolerată nicio abatere de la spiritul și litera legii? Nimeni nu poate garanta pentru că responsabilitățile sunt disipate. Sigur, ministrul Sănătății, urmat de cel de Interne, umăr la umăr cu primul ministru, ar trebui să fie personajele cele mai importante în tot ce ține de pandemie.