Asculta acest articolÎn timp ce preşedintele nostru se bucura de o binemeritată minivacanţă de Bobotează şi se afla la schi în frumoşii noştri munţi, omologul său, preşedintele Franţei, se pregătea de o vizită în China. Presa franceză vorbeşte despre “seducţia personală” pe care tânărul şi ambiţiosul preşedinte şi-a propus să şi-o exercite asupra conducătorilor chinezi. Faptul că sunt comunişti nu-i sperie pe francezi. Mai mult, Emmanuel Macron este însoţit de 50 de oameni de afaceri.
Franţa speră că se vor semna o serie de contracte economice şi se va aprofunda parteneriatul strategic dintre cele două ţări.
Aflăm, cu această ocazie, că ţările din UE pot semna “parteneriate strategice” nu numai cu unchiul Sam şi cu nepotul său, Donald Trump, ci şi cu cea mai expansionistă putere economică a lumii, chiar dacă are o conducere comunistă. China investeşte o mie de miliarde de dolari într-un proiect privind refacerea Drumului Mătăsii. România nu este interesată.
În acest context presa franceză vorbeşte despre oportunitatea de a iniţia noi strategii politico-economice cu China, datorită retragerii SUA de pe scena internaţională. Aşadar, cramponarea noastră de “parteneriatul strategic” cu SUA riscă să devină uşor anacronică. Prinşi într-o luptă internă ilogică, politica românească a inventat o serie de ţinte false.
Printre acestea apropierea de Rusia şi China sunt considerate devieri de la democraţie, trădări ale partenerilor euro-atlantici. În fond vedem că, din considerente politicianiste, stând cu ochii aţintiţi doar spre Washington şi Bruxelles, intrăm într-un soi de izolaţionism economic şi politic periculos.
În timp ce majoritatea ţărilor caută soluţii economice pe toate meridianele lumii, noi ne limităm să zdrăngănim pancarte cu “lupta anti-corupţie”, să ne cramponăm de “statul de drept” ca şi când ne-ar fugări din spate fantoma lui Ceauşescu.
Ne epuizăm energiile pe mărunţişuri. Ni-l putem imagina pe preşedintele Klaus Iohannis făcând o vizită în China însoţit de 50 de oameni de afaceri români? Dacă, Doamne fereşte, printre ei se află “penali” sau, şi mai rău, viitori penali? Mai mult de jumătate dintre oamenii de afaceri din Top 300 au dosare penale.
Din două una: ori sunt hoţi cu toţii, ori ceva nu este în ordine cu codul nostru etico-penal. Cert este că alergăm şi în direcţii greşite, şi cu picioarele în sac. Ne-am prins singuri, sau ne-am lăsat prinşi, într-o pânză de păianjen. Problemele interne, multe inventate, ne împiedică să vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Cei care ar trebui să gândească o strategie de ţară nu fac altceva decât să iniţieze strategii de distrugere a adversarului.
Pentru preşedintele Iohannis pare mai importantă dispariţia de pe scena politică a lui Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu decât semnarea unui parteneriat strategic cu China. De fapt, cu cea mai dinamică economie mondială. Nu mai pomenim de Rusia. Dacă vrei să demonizezi un adversar politic nu trebuie să faci altceva decât să spui că a făcut o vizită la Moscova.
Ne-am inventat un fel de “cod al ereziilor”. Apropierea de Rusia şi China echivalează cu acuzaţia de simpatizant al comunismului, uitându-se că cele două ţări sunt curtate de Germania şi Franţa. Doar din motive economice. Atâta vreme cât vom pune “integritatea” înaintea intereselor economice şi stăm cu mâna întinsă spre fondurile europene suntem condamnaţi la stagnare.
Mai puţine vacanţe, mai puţine excursii de plăcere, ne-ar fi de mai mare folos decât patima înfocată pentru valori utopice. Ar fi momentul să fim puţin mai ancoraţi în realitatea internaţională, să depăşim “complexul UE”, tot mai apropiat de o viziune utopică.
