Asculta acest articolDupă tineretul PNL i-a revenit rândul tineretului PSD să-şi aleagă liderul. Dacă la liberali s-a simţit o oarecare concurenţă, la social democraţi lucrurile au decurs ca la carte. În sensul că a fost ales cel pe care l-a dorit conducerea partidului. Întâmplător, preşedintele TSD este din judeţul premierului Tudose.
La şedinţă au participat greii partidului. Care sunt doi: Liviu Dragnea şi Mihai Tudose. De la ei spre linia a doua este o distanţă apreciabilă. PSD nu mai are un grup de oameni puternici aşa cum era pe vremea lui Adrian Năstase. Chiar şi în timpul lui Victor Ponta conducerea colectivă era mai consistentă. În ultima vreme s-a aerisit în jurul conducerii restrânse. Din când în când se mai vede alături de ei câte un tânăr sau câte o tânără. Semn că există o legătură strânsă între generaţii.
În ciuda atmosferei încărcate din ţară, Congresul TSD a avut parte de obişnuitul festivism de la întâlnirile tineretului. Printre tineri umbla vorba că dacă vrei o slujbă bună, bine plătită şi fără multă muncă, trebuie să te înscrii în PSD. Simple vorbe spuse din invidie. Pare o glumă, dar în realitate funcţiile pe care le primesc tinerii intraţi în politică sunt foarte solicitante. Din toate punctele de vedere.
Ca orice partid şi PSD are o politică de cadre. Îşi creşte tinerele vlăstare în spiritul muncii şi cinstei. Păcat că de 10-15 ani de când s-a început promovarea tinerilor în funcţii, per total, nu a scăzut gradul de corupţie. Mulţi tineri promovaţi de guvernul Năstase, apoi de guvernul Tăriceanu şi Boc, urmat îndeaproape de guvernul Ponta, sunt clienţi obişnuiţi ai DNA. Monica Iacob Ritzi, Elena Udrea, Rovana Plumb, fostul ministru PNL al Justiţiei, Tudor Chiuariu, au fost condamnaţi la închisoare. Lista poate continua. Cert este că noua generaţie nu se deosebeşte prin nimic de vechea generaţie. Din punct de vedere cultural şi profesional se constată o involuţie. Tinerii de azi sunt mai puţin pregătiţi decât cei de acum un sfert de secol? Aşa se spune.
Atmosfera din ţară este prea sumbră pentru ca o întâmplare aproape mondenă cum este un congres al unei organizaţii de tineret să se constituie într-un eveniment politic de primă importanţă. Opinia publică este interesată tot de revoluţia fiscală, de chemarea lui Liviu Dragnea la DNA, de moţiunea de cenzură pe care o pregăteşte PNL. Poate că este anormal, pentru că un om politic trebuie să fie pregătit din timp. Dar politica pare să fie singurul domeniu în care nu trebuie să ai nicio calificare, nici o pregătire specială. Un medic, un inginer, un avocat studiază ani de zile. Un tânăr ca să devină scriitor trebuie să citească mii de cărţi. Un politician nu trebuie decât să-şi dorească să devină politician. Cu puţin noroc, dacă dă dovadă de servilism, nimic nu-l împiedică să ajungă sus, fără să urce scara ierarhică pas după pas. Partidele simt nevoia să introducă în statut obligativitatea de a promova tinerii. Ceea ce nu este un lucru rău în sine. Rău este că nu există o competiţie reală.
Să nu se creadă că o astfel de situaţie se regăseşte doar la PSD. La toate partidele se procedează exact la fel. Până şi cel mai tânăr partid USR suferă de aceaşi boală. Chiar fondatorul partidului spunea că nu mai vede nicio diferenţă între USR şi PSD sau PNL. De ce ar fi vreo diferenţă?
