Viata, deocamdata – Despre multumire si ipocrizie

Asculta acest articol

Doua scurte si simple povestiri pentru o zi care ne apropie si mai mult de cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii. Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el? Chiar in clipa aceea, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la locul cu pricina si a  impins bolovanul la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el.   De-abia acum tanarul a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta similara cu a lui. E normal sa ne intrebam daca n-am trecut si noi pe drumul de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul. Fara sa il cunoastem, fara sa ne cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ne-a facut un bine. Sa tecem la opusul acestei povestiri. Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un taran s-a asezat la umbra unui copac  sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, taranul si-a scos caciula si – zdup! – a prins pasarea. “Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta, sa vezi ce buna o sa fie!”. Dar, in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, “pagubitul” a zis< “O, Doamne, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea asta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!”. Oare ce rasplata ar fi meritat un asemenea om? Cel ce incearca sa ascunda un pacat cu alt pacat, o minciuna cu alta minciuna, un rau cu alt rau, acela singur se pacaleste.

Morala povestioarei ar putea suna cam asa< asa cum intunericul se alunga doar cu lumina, tot astfel raul nu poate fi indreptat decat cu bine.