Asculta acest articol
Chiar dacă anumite sondaje arătau aproape egalitate între FIDESZ și alianța partidelor de opoziție, nu s-a pus problema că partidul lui Viktor Orban ar putea pierde alegerile, ci cu cât va câștiga. Opoziția spera ca FIDESZ să nu mai aibă două treimi din parlament, ci doar o majoritate simplă.
Dar, așa cum spunea Orban, victoria lui se vedea și de pe lună. O metaforă frumoasă, mai ales că acum se pune problema ca Rusia să prăbușească stația internațională.
Ceea ce nu a fost deloc potrivit în acest context internațional a fost trimirea primului ministru Viktor Orban la adresa Bruxelles-ului căruia i-ar fi dat o lecție. Că l-a pomenit și pe președintele Zelenski, în sens negativ, iarăși nu este în ton cu politica Uniunii Europene, a NATO și a tuturor instituțiilor internaționale îngrozite de barbaria armatei ruse care trece prin foc și sabie Ucraina.
Merge Ungaria împotriva curentului general european? Dacă până acum Ungaria era tratată oarecum în tandem cu Polonia, iată că Orban se desparte de politica poloneză. Polonia, conștientă de pericolul rusesc, cere să fie dotată cu arme nucleare. Este inacceptabil refuzul Ungariei de a permite traversarea trupelor Alianței în spațiul aerian al Ungariei, dar are altă variantă?
Fără îndoială există multă birocrație la Bruxelles. Există motive de nemulțumire din partea țărilor estice, dar de aici până la a te detașa de direcția general acceptată de toate țările UE, cu excepția Ungariei, este o cale lungă.
Până la urmă, dat fiind contextul actual, Ungaria nu-și poate permite la infinit să facă pe oaia neagră a Uniunii Europene. Într-un fel sau altul regimul Putin va cădea. Este în firea comuniștilor să se debaraseze de un dictator după ce își epuizează resursele de putere.
Pe termen scurt, politica lui Orban este profitabilă pentru populație. Dar să-ți vinzi demnitatea națională pentru o pungă de gaz mai ieftin nu este în interesul unei țări pe termen lung. Ca vecini, ne interesează dacă Ungaria riscă să fie exclusă din UE. În presa internațională se speculează pe această temă.
Pe de altă parte, Viktor Orban este un exemplu de verticalitate față de discriminarea la care sunt supuse țările mici de către țările puternic industrializate. România se putea alinia grupului de la Vișegrad, dar nu acum, ci în prima perioadă când începeau negocierile pentru aderarea la NATO și intrarea în UE.
Dacă ar fi să căutăm un model românesc care se arăta dispus să urmeze o cale asemănătoare cu premierul Ungariei, nu ne putem opri decât la Liviu Dragnea.
Victoria PSD la alegerile gestionate de Dragnea în anul 2016 putea fi un început pentru un regim politic dominat de un singur partid. Dar sistemul românesc este total diferit din cauza prerogativelor prezidențiale. Puterea executivă este împărțită între guvern și instituția prezidențială. De unde și necontenitele fricțiuni între președinte și guvernele de altă culoare.
Traian Băsescu avea tendințe autocrate, dar puterea s-a echilibrat în momentul când partidele de opoziție, PNL și PSD, au câștigat alegerile parlamentare. În fața unui președinte autoritar cele două partide s-au văzut obligate să se alieze. USL a obținut un rezultat la parlamentare aproape de procentul obținut acum de Viktor Orban, dar acest lucru nu i-a permis lui Victor Ponta sau Crin Antonescu să se transforme într-un autocrat așa cum este Vladimir Putin sau Viktor Orban.
Sistemul politic românesc, de teama unui nou Ceaușescu, împiedică apariția și ascensiunea unui dictator. Succesele obținute de Ungaria sub conducerea premierului Viktor Orban nu pot fi contestate. Dar ele implică un anumit risc.
