Sfantul Marcelin – martir (sec. IV)

Asculta acest articol

Moartea de martir a Sfantului Marcelin, inalt functionar imperial si prieten al Sfantului Augustin, este legata de schisma donatista, care timp de mai bine de un secol a sfasiat pacea si unitatea Bisericii din Africa.

Ruptura a inceput in anul 310, cand a fost ales Episcop de Cartagina Cecilian; Episcopul Donat, care dorea sa ocupe acest post, sustinut de o parte dintre credinciosi, a afirmat ca alegerea lui Cecilian nu este valabila, deoarece fusese sfintit Episcop de catre Episcopi “tradatori” – “traditores”; asa erau numiti cei care pe timpul lui Diocletian au predat cartile sacre spre a fi arse, cum cerea un decret al imparatului; ei erau considerati pacatosi publici.

Episcopul Donat, ai carui partizani se numeau donatisti, si-a motivat impotrivirea in urmatoarele doua puncte: Biserica este formata numai din oameni sfinti; sfintele sacramente oficiate de pacatosi nu au valoare. Era o invatatura noua si straina de invatatura Bisericii Universale; ea forma acoperirea unor cauze de ordin regional si social: conflictul dintre Numidia si Africa proconsulara, si diferendele intre bastinasi si proprietarii romani. Aici se afla explicatia faptelor care au dus la condamnarea lui Marcelin, sfantul pe care il amintim astazi.

Marcelin indeplinea in Cartagina functia de tribun si notar imperial. Sfantul Augustin ni-l prezinta ca pe un bun tata de familie, crestin exemplar, foate cunoscut pentru prestigiul si credinta lui: “fama et pietate notissimus”. Dornic de a cunoaste cat mai adanc adevarurile credintei, s-a adresat adesea Sfantului Augustin, rugandu-l sa-i lamureasca diferite puncte discutate.

Acestei curiozitati, vrednice de toata lauda, a piosului functionar datoram cateva dintre operele marelui teolog din Ippona, Sf. Augustin. Asa sunt: “Despre iertarea pacatelor”, “Despre Duh si litera”, si celebra carte “Despre Sfanta Treime”. Marcelin nu a mai ajuns sa citeasca aceasta ultima carte, deoarece intre timp s-au petrecut evenimente grave.

In anul 411, la Cartagina are loc o conferinta a Episcopilor catolici si donatisti; Marcelin, in calitate de tribun participa si el; in referatul adresat imparatului Onoriu da castig de cauza partii catolice; ca urmare, imparatul a promulgat un edict prin care donatistii erau proscrisi, si in consecinta, daca nu renuntau la pozitia lor ar fi avut de suferit neplaceri mari. Drept razbunare, donatistii il acuza pe Marcelin ca este complice in complotul lui Eraclian impotriva imparatului.

Acuzatia este foarte grava, si Marcelin a fost condamnat la moarte in ziua de 13 septembrie, de catre guvernatorul Marius. Dupa un an de zile, imparatul insusi recunoaste greseala savarsita de justitia romana. Acuzatia de complicitate la complot a fost anulata, si hotararile luate de tribunul Marcelin au fost sanctionate. Biserica il cinsteste ca martir, deoarece nici in fata mortii nu a acceptat sa renunte la adevarul propovaduit de Biserica lui Cristos.

(Vietile sfintilor)