Sfântul Ilarion cel Nou

Asculta acest articol

Biserica il prăznuieşte astăzi pe Sfântul Ilarion cel Nou, care  s-a născut în jurul anului 773, din parinţi drept-credincioşi. Sfântul Ilarion s-a călugărit la vârsta de 20 de ani, în Mănăstirea Xirochipiu, din Constantinopol. Pleacă la Mănăstirea Dalmat şi ajunge stareţul acesteia. El a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul şi următorul vieţii Sfântului Ilarion cel Mare, al cărui nume cu cinste l-a purtat.

In anul 813 Ilarion l-a certat pe imparatul Leon Armeanul (813-820) pentru ca nu cinstea icoanele. Din acest motiv va fi supus la multe chinuri.

Leon Armeanul a fost omorat cu sabia de propriile lui garzi, in locul din biserica in care el a aruncat icoana Mantuitorului la pamant. Dupa moartea acestuia, la conducerea imperiului vine imparatul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care ii elibereaza pe toti cei care patimisera in temnite din cauza luptei impotriva sfintelor icoane.

Cand pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfantul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, pana cand la putere a venit binecredincioasa imparateasa Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele in Biserica si a permis convocarea unui sinod in martie 843, la Constantinopol. Hotararile acestui sinod sunt citite in Biserica, in prima duminica din Postul Sfintelor Pasti, numita de atunci Duminica Ortodoxie.

Sfantul Ilarion cel Nou a revenit la Manastirea Dalmat si a trecut la cele vesnice la varsta de 70 de ani.