Asculta acest articolTextul Raportului de monitorizare a României este aspru, foarte aspru aşa cum ne-am aşteptat. Consecinţele acestuia asupra vieţii politice din România le vom vedea la sfârşitul anului, adică în momentele când se vor fi încheiat alegerile, vor fi anunţate şi rezultatele şi va fi desemnat un nou guvern.
Credem că e bine că cele mai tensionate momente din viaţa României se vor afla sub observaţia Europei. Proiectul acestui Raport vorbeşte de o monitorizare prin prezenţa în ţară a unor persoane abilitate de autorităţile europene să o facă.
Până atunci, până la ora aceea, România are o serie de sarcini de realizat. Comisia care a redactat acest Raport le-a prezentat într-un mod imperativ şi din textul acestuia reiese că nu e vorba de recomandări. După tonul acestui text, punctele redactate sunt obligatorii, probabil spre stupefacţia liderilor USL aflaţi acum la guvernare. Aceştia au şi schiţat unele gesturi de împotrivire, pe un ton acuzator. Uniunea Europeană – în opinia acestora – îşi depăşeşte atribuţiile.
E importantă atitudinea guvernanţilor, pentru că soarta României în UE, în Europa şi în lume depinde de reacţia autorităţilor româneşti. Dacă nu se conformează indicaţiile clare, ferme ale acestui Raport îşi asumă riscuri mari privind traseul României în lumea civilizată.
Gluma s-a îngroşat, aici, în situaţia dată, Băsescu nu mai poate fi scos vinovat. Nu mai este ţapul ispăşitor pentru o situaţie a României devenită de acum dramatică. Dacă lecturăm cu atenţie punctele stipulate în textul Raportului, constatăm că respectiva Comisie de monitorizare ştie cu exactitate ce s-a petrecut în România, paşii făcuţi de actuala putere pentru a obţine controlul discreţionar. Şi mai cunoaşte şi etapele planificate în viitor de liderii USL pentru a-şi atinge scopul.
În acest sens, Comisia interzice ca autorităţile române, în speţă preşedintele interimar, să graţieze sau ca să restructureze instiuţiile juridice numind noi persoane la conducerea acestora. De aici putem deduce că Europa ştie mai bine şi mai multe decât mulţi dintre cetăţenii ţării, ea este la curent cu cele întâmplate până în prezent şi, la fel, este la curent cu planurile puterii. Dacă se vor realiza comandamentele Comisiei, cel puţin o parte din intenţiile guvernanţilor vor fi blocate.
A devenit clar că liderii puterii de la Bucureşti şi-au pierdut prestigiul politic şi diplomatic. Este o problemă morală, desigur, dar cu consecinţe devastatoare în planul raporturilor cu autorităţile europene. În lume, poziţia României se clatină, iar la capătul unui astfel de balans forţa centrifugă expulzează obiectul aflat pe traiectorie. Cu „nota zero la purtare” , din 27 de state din UE e firesc să cazi pe poziţia 27.
Nu cunoaştem deocamdată poziţia Casei Albe, până în prezent preşedinţia americană s-a limitat la unele aluzii în presă şi prin sumarele luări de atitudine ale ambasadorului Statelor Unite.
Este însă greu de crezut că vor lăsa bazele militare, scutul anti-rachetă şi altele în seama cuplului Ponta – Antonescu. Dă de gândit că ministrul român de externe va fi prezent în ziua Referendumului în China şi că acelaşi ministru de externe la învestitură a supraevaluat personalitatea preşedintelui Putin.
