Sfântul Roman Melodul (+560)

Asculta acest articol

Sfântul Roman Melodul a rămas cunoscut ca autor a mii de imnuri liturgice deosebit de frumoase, dintre care din păcate doar o parte au mai ajuns până astăzi. Acestea sunt însă dovadă clară a talentului său dumnezeiesc în compunerea unor imnuri într-un limbaj simplu, pe înţelesul şi pe placul credincioşilor.

Roman s-a născut în părţile Siriei, convertindu-se în tinereţe de la iudaism la creştinism. Atras de Dumnezeu, el şi-a trăit tinereţile în feciorie şi curăţie. A fost paraclisiarh în biserica Veritului, mai apoi mutându-se la Constantinopol, unde s-a alipit de biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Aici el şi-a continuat slujirea, cu mult post şi rugăciune, participând în fiecare noapte la slujbele de priveghere ce se ţineau acolo. Fără să ştie carte, Roman era însă luminat cu înţelepciunea cea de sus; căutându-l pe Dumnezeu, el se dovedea deasupra celor care căutau înţelepciunea veacului acestuia. Şi lui i se pot aplica cuvintele apostolului: “Pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu, ca pe cele înţelepte să le ruşineze”.

Prin viaţa sa, Roman a ajuns să fie iubit de Patriarhul Eftimie al Constantinopolului, care îl ţinea aproape la slujirile din biserică, spre nemulţumirea unora dintre clerici. Aceştia îl urau pe Roman şi cârteau împotriva patriarhului, zicând: “Pe cel ce este prost asemenea cu noi l-ai făcut”. Într-una din seri, venind împăratul la biserică, preoţii l-au tras după el şi l-au chemat să cânte cu din amvon.

Ei ştiau de fapt că Roman nu ştie să citească şi doreau astfel să îşi bată joc de el. Ceea ce s-a şi întâmplat, Roman ruşinându-se şi plângând pentru umilinţele la care a fost supus. După Liturghie, Roman a mers în biserică în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu, tânguindu-se şi rugându-se să fie ajutat.

Mai apoi a mers acasă şi, trist fiind, s-a culcat. În vis i-a apărut însă Preasfânta Fecioară Maria, ţinând în mână o bucată de hârtie şi spunându-i: “Deschide-ţi gura”. Şi făcând el aceasta, Sfânta Fecioară i-a pus hârtia în gură, zicându-i: “Mănâncă această hârtie”. Iar Roman a mâncat şi a înghiţit hârtia după care s-a trezit din somn. Bucuros, Roman şi-a dat seama că avusese o viziune, după care a simţit în mintea sa înţelegere de carte, prin mijlocirea Fecioarei. Inima lui s-a umplut de înţelepciune şi mai mare, iar Roman a început din acel moment a-i mulţumi învăţătoarei sale pentru înţelepciunea şi ştiinţa de carte primită atât de miraculos.

În noaptea următoare, el s-a întors la biserică, plin de bucurie pentru darul primit de la Preasfânta Fecioară. În momentul cântării condacului, Roman s-a urcat în amvon şi a cântat un condac propriu, alcătuit de el: “Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera celui neapropiat aduce”. Toţi, văzând şi auzind aceasta, s-au minunat şi cu mulţumire au ascultat cântarea, luând aminte la puterea cuvintelor.

După Liturghie, Patriarhul l-a întrebat: “De unde îţi vine ţie această înţelepciune?” El a mărturisit puterea Născătoarei de Dumnezeu şi darul primit de la ea. Preoţii care îşi băteau joc de el, au căzut acum la picioarele lui Roman, cerându-şi iertare.

Patriarhul l-a hirotonit diacon şi se spune că din gura lui curgea un râu de înţelepciune şi că cei ce mai înainte îl batjocoreau pentru prostie şi neştiinţă de carte, învăţau acum de la el. Sfântul Roman a cântat şi a compus numeroase condace la praznicele împărăteşti şi la ale Născătoarei de Dumnezeu şi la sfinţii însemnaţi. Multe dintre ele se mai folosesc şi astăzi în Bisericile creştine ale Răsăritului.

(Vieţile Sfinţilor)