Asculta acest articol
Biserica îi atribuie titlul de fericită şi amintirea ei este cinstită la data de 4 ianuarie de către mănăstirile franciscane din localitatea Foligno-Umbria; poporul însă o numeşte sfântă. Angela, una dintre marile personalităţi mistice italiene, s-a născut în medievala cetate Foligno clin părţile Umbriei, în anul 1248.
În tinereţe, asemenea contemporanei ei Margareta din Cortona, s-a complăcut într-o viaţă de uşurătate feminină, ducându-şi existenţa liniştită şi îndestulată într-o casă nu luxoasa dar convenabilă, alături de soţul şi copiii ei. Nu au lipsit nici unele greşeli grave, culminând într-o serie de spovezi şi împărtăşanii sacrilege. Totuşi, la vârsta de 37 de ani şi-a schimbat radical modul de viaţă. Greu lovită prin pierderea soţului şi a copiilor, în aceste împrejurări tragice a dat dovadă de o tărie sufletească mai puţin obişnuită.
Era în anul 1285, când Sf. Francisc i se arată în vis şi o îndeamnă să pornească cu tot curajul pe calea desăvârşirii sufleteşti. Angela a intrat in ordinul al treilea franciscan, şi în anul 1291 s-a legat în faţa lui Dumnezeu să păstreze cele trei voturi ale vieţii călugăreşti. A făcut apoi un pelerinaj la Assisi, pelerinaj care avea să lase o urmă adâncă în sufletul său.
În timpul acestei călătorii Angela a trăit unele experienţe mistice, care au produs nedumerire şi entuziasm în acelaşi timp. Martor uimit al acestora a fost şi Fericitul Arnold din Foligno, rudă şi duhovnic al ei; temându-se ca să nu fie fenomene datorate sugestiilor diabolice, el a obligat-o să-i destăinuiască şi să-i dicteze tot ceea ce simte şi se petrece în sufletul ei.
Datoria şi dorinţa de a cunoaşte adevărul în legătură cu trăirile profunde ale acestui suflet zguduit de harul divin a dat la lumină una dintre cele mai preţioase cărţi despre experienţele mistice ale unui suflet favorizat de Dumnezeu în mod cu totul deosebit. Autobiografia pe care fericita Angela o dicta în dialectul umbrian era tradusă imediat într-o latină scolastică limpede.
În «treizeci de paşi» Angela a cuprins tot ceea ce s-a petrecut în sufletul ei din momentul convertirii până în 1296, când manifestările mistice neobişnuite au devenit mai rare şi au lăsat loc altor activităţi spirituale, îndeosebi la ceea ce numeşte «maternitatea spirituală», care a strâns în jurul Angelei d Foligno un adevărat cenacol de suflete dornice de desăvârşire.
Acestora, fericita Angela le trimetea numeroase scrisori şi pentru folosul lor a redactat «îndrumări spre mântuire». Spiritul de sărăcie, umilinţa, caritatea, pacea erau temele mari la care se referea ea adesea : «Cel mai mare bine al sufletului este pacea adevărată şi perfectă… Cine doreşte sa aibă liniştea desăvârşită a sufletului, să caute a iubi pe Dumnezeu din toată inima, deoarece într-o astfel de inimă locuieşte Dumnezeu, care singur dă şi poate da pacea». «Magistra theologorum – Învăţătoarea teologilor» şi-a sfârşit viaţa pământească la Foligno în anul 1309.
În limba italiană, Angela este corespondentul feminin al nume Angelo – cuvânt provenind din latinescul «Angelus», iar acesta din grecescul «Anghelos», care înseamnă trimis, mesager. În perspectivă spirituală, putem considera că Angela înseamnă «trimisă de Dumnezeu cu o misiune deosebită».
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează