Asculta acest articol
Printr-o întâmplare fericită, în martie 1980, cel mai important poet contemporan, Nichita Stănescu a trecut prin Satu Mare.
Ceea ce era cât pe ce să se întâmple cu Mihai Eminescu, pregătit să sosească la un congres pe teme de folclor la Şomcuta Mare, prin strădania profesorului şi preotului Ioan Silviu Sălăgianu (n. în 1934 în loc. sătmăreană Irina), s-a petrecut aievea cu poetul Necuvintelor.
Aflând de la poeţii din Sighet (Gh. Pârja şi Gh. Bârlea) că va sosi în Maramureş au făcut diligenţele necesare poeţii Ion Baias şi Radu Ulmeanu (prin Gh. Pituţ şi Mihai Olos) iar subsemnatul, pe atunci instructor la Casa de Cultură a municipiului, la oficialităţile judeţene (prin Titus Onea, preşedinte – Comitetul de cultură şi Ileana Kacso – director, Casa de cultură). A fost acceptată propunerea Casei de cultură (pe atunci cu sediul pe Al. I. Cuza nr. 2) şi programul următor< primire la Comitetul Judeţean de partid, întâlniri cu cititorii la Liceul M. Eminescu, sala festivă a Institutului de subingineri, şezători la căminele culturale din localităţile Medieşul Aurit şi Apa. De aici l-au preluat scriitorii şi oficialităţile din Maramureş.
Nichita Stănescu a fost însoţit la Satu Mare de scriitorii Gh. Pituţ (legat de poeţii care eram atunci prin faptul că a lucrat prin vreme la Ocolul Silvic din Tăşnad şi Bixad), Petre Got, Ion Iuga şi artistul – celebru şi fermecător dintotdeauna – Mihai Olos. Dintre sătmăreni i-am fost aproape< subsemnatul (din partea instituţiei gazdă – Casa de cultură), Dorin Sălăjan (secretar UTC), Ion Vădan (Centrul Creaţiei Populare), Radu Ulmeanu (profesor, pe atunci), Al. Pintescu şi Ion Baias. Vai, dintre ei am rămas atât de puţini…
Întâmplarea a făcut să fiu prieten cu fotograful Martin Sarca. În ziarul judeţean nu a apărut mare lucru> pe atunci scriitorii erau un pericol, viaţa lor incomodă, cuvintele rebele erau cenzurate. Dar nu m-am lăsat şi, la o „strâmtoare financiară” i-am cumpărat imaginile cu Nichita Stănescu. Oferim acum, prin intermediul ziarului Informaţia Zilei câteva instantanee din acest „tezaur” preţios, pe care le scot din când în când ca să-mi bucur ochii. Privite acum, după trecerea anilor, fotografiile lui Martin Sarca sunt dovada unei prezenţe admirabile care-şi exercita magia asupra privitorilor. În pulovărul său de lână scămoşată – care părea o robă de patrician – el oficia, el înnobila pe toţi din jur. „Legendele” le ştim cei care l-am însoţit – seara de la hotelul „Aurora”, camera 304, cu glumele irezistibile ale lui Sandu Pintescu, cu prezenţa romantică a Dorei Stănescu (soţia poetului), cu imaginea imberbului şi talentului Ion Baias dansând cu o mătură, cu expresiile metaforice ale lui Nichita care ne gratula pentru poemele citite… Evident sunt literatură pură şi le las pentru paginile potrivite a amintirilor.
Au venit zeci de sătmăreni – elevii de la Liceul M. Eminescu, studenţii de la seral din sălile Institutului de subingineri – şi, apoi, la Medieşul Aurit şi Apa, sătenii care-i strângeau mâinile precum unui sacerdot. Atâta dragoste pentru poezie şi pentru scriitori nu s-a mai arătat niciodată pe meleagurile sătmărene…
Acum, la 80 de ani de la naşterea marelui poet vă îndemnăm să-i răsfoiţi şi citiţi cărţile – cea mai completă expresie de preţuire pentru un scriitor. Iar din fondul de arhive al revistelor „Poesis” / „Poesis Internaţional” vă dăruim aceste imagini în premieră a Poetului care ne-a scris pe o pagină de-atunci: „Fiind în acest oraş minunat, i-am putut vedea şi simţi, cea mai de preţ avuţie a sa, Sufletul omului”.
George Vulturescu
