Asculta acest articol
Vestul american este puternic marcat de fabulosul lac Mono. Lacul este înconjurat de culmile vulcanice ale Sierrei răsăritene şi se distinge prin multe particularităţi. Una dintre acestea sunt izvoarele sublacustre bogat carbonatice care formează coşuri din rocă spongioasă. Construcţiile minerale sunt zvelte şi ating câţiva metrii înălţime, devenind vizibile deasupra apei în apropierea malurilor.
Apele lacului sunt saline şi alcaline, iar la prima vedere par lipsite de viaţă. Singurele vieţuitoare sunt algele fotosintetice. Ele au devenit baza trofică pentru o puzderie de crustacei diafani şi care sunt vizibili doar în apropierea tărmului. Specia pe nume Artemia monica are şi o verişoară care trăieşte în apele din România, Artemia Salina, fiind prosperă în special în potroaca Lacului Slănic Prahova.
Din cauza abundenţei de artemii şi a unor musculiţe scufundătoare, în lacul Mono trăiesc aproape peste 2 milioane de păsări migratoare, printre care şi o specie de pescăruş-californian.
Lacul se află într-o zonă aridă, fiind veri călduroase lacul şi-a menţinut volumul de apă timp de milenii întregi. La baza lui mai există şi câteva pârâie de apă dulce care compensează pierderea prin evaporare. Aceste pârâie erau folosite de către fermieri pentru utilizările locale dar într-un final tot în Lacul Mono se vărsau.
Datorită dezvoltării oraşului Los Angeles, Departamentul pentru Apă şi Electricitate Los Angeles a hotărât să se înfiinţeze apeduct care să capteze pârâiele dela Mono.
În anii 70 efectele au început să se vadă: nivelul lacului a scăzut semnificativ, salinitatea a fost dublată, iar ecosistemul a suferit dezechilibrări mari. Datorită acestor semne îngrijorătoare, ecologiştii au început să facă studii ştiinţifice demonstrând că lipsa de apă din bazin va duce la catastrofe, distrugând ecosistemul şi peisajul. Localnici au protestat însă nu auavut câştig de cauză deoarece puternica municipalitate dinLos Angelesavea de partea sa argumentul greu al cererii de apă pentru milioanele de locuitori.
În SUA există o lege prin care apele curgătoare trebuie să fie folosite pentru beneficiul tuturor şi nu monopolizate de către un grup anume.
Comitetul Lacului Mono şi societatea pentru protecţia naturii Audubon, au pornit o luptă în justiţie. În anul 1983 s-a luat o hotărâre care a fost urmărită de către întreagaAmerică. În urma deciziei luate, captarea pârâielor care se varsă în Lacul Mono a fost oprită. Litigiile care au fost generate de această sentinţă au durat mai mult de un deceniu iar abia doar în 1994, pârâiele au început să se verse din nou în lac.
Fii primul care comentează