Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie

Înălţarea Sfintei Cruci
Înălţarea Sfintei Cruci
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Înălţarea Sfintei Cruci
Înălţarea Sfintei Cruci

“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I; 18).Înălţarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, zi de post şi de ajun în amintirea patimilor Domnului Iisus Hristos, este una dintre sărbătorile cele mai mari ale creştinilor. Sfânta Cruce ocupă un loc de seamă în viaţa spirituală a poporului nostru. Crucea este însemnul de bază al creştinismului, reprezentând Jertfa şi Învierea Mântuitorului nostru, este dovada iubirii supreme a Fiului lui Dumnezeu faţă de întreg neamul omnesc. Crucea este o armă puternică împotriva diavolului şi a păcatului, arătând calea urmării sau a imitării lui Hristos. Fiecare creştin este un purtător de cruce, iar drumul cel mai scurt şi mai sigur spre Împărăţia lui Dumnezeu este “drumul Crucii”, drum care duce prin suferinţă la biruinţă, ne spune preot dr. Cristian Boloş de la Biserica “Adormirea Maicii Domnului “. În acest sens, Sfântul Isaac Sirul afirmă: “Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate”.
Potrivit tradiţiei Bisericii, Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), este cea pe care Dumnezeu a învrednicit-o să găsească Crucea Domnului. Datorită împărătesei Elena, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat o mare amploare. Constantin a trimis-o pe mama sa la Ierusalim în vederea căutării lemnului Crucii pe care fusese răstignit Iisus. Ajungând la Ierusalim, ea a fost întâmpinată cu mare cinste de către episcopul cetăţii, Macarie. Elena a cercetat locurile legate de viaţa pământească a Domnului, despre care fac menţiune Sfintele Evanghelii, le-a curăţat de influenţele păgâne şi a scos la lumină moaştele multor sfinţi şi mucenici, care au pătimit pentru credinţa lor statornică în Hristos în perioada persecuţiilor. După multe căutări, cu ajutorul lui Dumnezeu, împărăteasa Elena a găsit locul în care era îngropată Crucea. Acolo se găseau trei cruci, împreună cu piroanele: Crucea Domnului şi crucile celor doi tâlhari. Însă, nimeni nu şi-a putut da seama care este Sfânta Cruce. Prin voia atotputernicului Dumnezeu, în acele momente a trecut pe acolo un convoi ce ducea o persoană decedată spre mormânt. Prin descoperire divină, episcopul Macarie a oprit convoiul mortuar şi a aşezat pe rând cele trei cruci peste persoana moartă. În clipa în care acea persoană a fost atinsă cu Crucea Mântuitorului a înviat. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat şi a sărutat sfântul lemn. Oamenii din jur au dorit şi ei să atingă Crucea şi să o sărute, dar acest lucru nu era posibil, fiindcă se adunaseră foarte multe persoane. Totuşi, au cerut să vadă Crucea de viaţă dătătoare. Macarie a înălţat Crucea, arătând-o poporului, care a strigat cu bucurie: “Doamne, miluieşte-ne cu puterea Crucii Tale!” De atunci se prăznuieşte Înălţarea Sfintei Cruci, pentru care Biserica a rânduit zi de post şi rugăciune. Elena a luat cu sine o parte din lemnul Crucii şi cinstitele piroane, iar cealaltă parte, punând-o într-o raclă de argint, i-a dăruit-o episcopului Macarie.
De-a lungul timpului s-a dezvoltat o adevărată teologie a Crucii. Când vorbeşti despre Hristos, implicit trebuie să menţionezi şi Crucea. Domnul Iisus Hristos nu poate fi despărţit de altarul pe care S-a jertfit în vederea mântuirii omenirii. De asemenea, Sfânta Cruce este cea mai scurtă mărturisire de credinţă a creştinului. Însemnându-ne cu Sfânta Cruce, ne mărturisim credinţa fermă într-un singur Dumnezeu (ca fiinţă), dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Totodată, demonstrăm faptul că Mântuitorul, Care S-a întrupat spre a ne răscumpăra din păcat, din moarte şi din stăpânirea diavolului, a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat, în persoana Sa unică coexistând atât firea dumnezeiască, cât şi cea omenească, unite în mod neamestecat şi neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit. Crucea, cheia mântuirii noastre, este semnul  supremei iubiri: “Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns