Stagiunea Filarmonicii a fost inaugurată cu succes

Asculta acest articol

A dirijat Shinya Ozaki, care a propus o simfonie mai rar cântată la noi

    După aperitivul cu aromă de vioară servit săptămâna trecută la Catedrala Romano-Catolică, a venit timpul ca sătmărenii care iubesc muzica simfonică să se întâlnească din nou şi cu orchestra mare a Filarmonicii “Dinu Lipatti”.

Concertul care a marcat deschiderea oficială a noii stagiuni – una dedicată aniversării celor 100 de ani de la înfiinţarea, în noiembrie 1913, a primei orchestre simfonice cu stagiune permanentă la Satu Mare – a avut ca invitaţi doi muzicieni japonezi. Unul binecunoscut, dirijorul Shinya Ozaki, de multe ori prezent la pupitru în Concertul de Anul Nou şi iniţiatorul concertelor de muzică de film, şi una în formare, pianista Yuriko Yamamoto, încă un exemplu de tânără artistă adusă la Satu Mare prin diligenţele maestrului Ozaki pe lângă Ambasada Japoniei.

Programul serii a debutat cu Uvertura operei “Flautul fermecat” de Mozart, în care momentele poveştii puse în libret de Emmanuel Schikaneder sunt condensate muzical în câteva minute dense, care surprind atât atmosfera de mister, cât şi acţiunea trepidantă ce înconjoară căutările prinţului Tamino. Execuţia a fost sigură, secţiunile lucrării marcate apăsat de dirijor. A urmat Concertul în la minor de Robert Schumann, în care pianista niponă a adoptat o linie cuminte, protejată fiind de timpii relaxaţi aleşi de dirijor, dar nu a strălucit în mod deosebit. Lucrarea e riscantă de altfel, Schumann completând cu greu, la îndemnurile soţiei sale, o piesă într-un gen pe care n-a fost sigur că îl poate stăpâni (a avut trei tentative abandonate).

Surpriza afişului şi revelaţia serii a fost Simfonia 1 op. 3 a suedezului Kurt Atterberg, compusă în 1910 şi adusă în atenţia orchestrei de Shinya Ozaki, al cărui entuziasm privind această inventivă poveste muzicală s-a transmis şi muzicienilor din orchestră, supuşi unei binevenite provocări şi scoşi din obişnuitul repertoriu stagional (Brahms, Ceaikovski, Beethoven, ocazional Mozart). Ritm, lirism, efecte şi tranziţii fascinante, multă prospeţime şi fantezie sunt calităţile ce definesc această simfonie, iar reacţia publicului, plăcut surprins, a fost pe măsura curajului orchestrei. Pe care ni-l dorim înnoit, pentru că lucrări valoroase şi inedite sunt destule.