Compozitorul şi muzicologul de origine română Roman Vlad a murit la 93 de ani

Nu sunt comentarii

Asculta acest articol

Compozitorul, muzicologul şi pianistul de origine română Roman Vlad a murit sâmbătă, la vârsta de 93 de ani, a anunţat Michele Dall’Ongaro, superintendent al Orchestrei simfonice RAI, în deschiderea concertului inaugural al Prix Italia de la Torino, citat de ANSA.

Născut în 1919, la Cernăuţi (în prezent în Ucraina), Roman Vlad a devenit cetăţean italian în 1951.

Roman Vlad a studiat pianul la Conservatorul din Cernăuţi, iar în 1938 a plecat în Italia, la Roma. Şi-a continuat studiile la Accademia nazionale di Santa Cecilia din Roma, cu Alfredo Casella, obţinând diploma de absolvire în 1942. În acelaşi an, a câştigat premiul George Enescu pentru una dintre compoziţiile sale.

După Al Doilea Război Mondial, Roman Vlad şi-a continuat activitatea de pianist concertist şi compozitor, devenind şi unul dintre cei mai apreciaţi muzicologi. De altfel, a susţinut conferinţe şi cursuri de muzicologie în toată Europa, în SUA şi în Japonia.

În Italia, Roman Vlad era o personalitate marcantă în lumea muzicală. A fost director artistic al Academia Filarmonica Romana, între anii 1955 şi 1958 şi 1966 şi 1969, codirector al secţiunii muzicale din Enciclopedia dello Spettacolo (1958 – 1962), preşedinte al Societăţii Italiene de Muzică Contemporană (1960), director artistic al Maggio Musicale în 1964 şi al Teatrului Comunal din Florenţa (1968 – 1972), preşedinte al Società Aquilana dei Concerti (1973 – 1992), superintendent al Operei din Roma şi director artistic la Scala din Milano.

Începând cu anul 1967 a fost codirector al Nuova Rivista Musicale Italiana, între anii 1973 – 1989 a fost director artistic al Orchestrei Simfonice RAI din Torino. Între anii 1980 – 1982 şi 1990 – 1994 a fost preşedintele Confédération Internationale des Auteurs et Compositeurs, iar din 1987 până în 1993 a fost preşedinte al Società Italiana degli Autori ed Editori.

A compus coloana sonoră a peste 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d’Argento pentru compoziţiile sale cinematografice.

Pe parcursul lungii sale cariere a primit numeroase recunoaşteri oficiale, fiind numit, printre altele, Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, dar şi Comandor al Artelor şi Literelor (Franţa).