Asculta acest articol
Trupa Harag Gyorgy a ales să deschidă stagiunea aniversară a celor 60 de ani de existenţă cu o dramă de foarte acută actualitate: “Rudele”, adaptare a romanului scris de Moricz Zsigmond în 1932.
Atunci, ca şi azi, lumea îşi revenea după o criză care o zguduise din temelii. Atunci, ca şi azi, nepotismul şi afacerile pe bani publici înfloreau. Atunci, ca şi azi, cei ce îndrăzneau să încerce a fi oneşti sfârşeau striviţi de un sistem bazat pe “afinităţi elective”, fie de sânge, fie de partid, fie pur şi simplu în slujba zeului Ban. Vorba consacrată de americani, “follow the money” (urmăreşte banii), era la fel de valabilă şi atunci, iar satira nemiloasă şi întunecată a lui Moricz izbeşte în plin.
Eterna şi înfloritoarea Mafie
Nu s-ar fi mirat nimeni dacă acest roman ar fi fost scris de un autor italian. E vorba de un om al legii, prins în tentaculele unei caracatiţe politico-financiare şi care nu are în final altă ieşire decât sinuciderea. Dar pana ascuţită a lui Moricz dă poveştii o profunzime în plus şi lasă o impresie de destin implacabil, accentuat de peisajul dezolant al unui orăşel din pustă, unde ori te adaptezi, ori mori.
Fericit că a fost ales procuror-şef, Kopjass Istvan e pe cai mari. Vorbeşte despre lege şi dreptate, dar ţine şi “să împace capra şi varza”. Se scufundă, naiv, în vise de mărire, se lasă atras de vulpile bătrâne ale politicii locale, pune ochii pe o casă mult peste posibilităţile familiei (de care notabilii voiau de fapt să scape) şi eşuează lamentabil în încercarea de a demasca o afacere de corupţie pe banii oraşului, cum sunt cu sutele şi în zilele noastre. Apelurile la realism ale soţiei sunt înăbuşite de vraja banului şi puterii. iar Mafia, de oriunde şi oricând, îşi ştie bine meseria. E o lume gri, cu faţadă de eleganţă, coruptă fără speranţă de îndreptare, iar Kopjass, mai degrabă slab de înger decât tragic, nu are nicio şansă să răzbată. Mai ales când încep şi neamurile să tragă de el, după ce au aflat că Pista a dat de bine. Scrisori de şantaj sentimental, propuneri de afaceri cu statul, cereri de posturi, tot tacâmul. Iar la final ironia sumbră a unui primar care a avut grijă să-şi ţină rudele departe de birourile unde taie şi spânzură.
Corupţie în clarobscur
Atmosfera decadentă a textului e ilustrată printr-un decor auster, o succesiune de hebluri şi costume cenuşii, iar reputatul regizor Babarczy Laszlo ţine strâns frâiele spectacolului şi impune o linie sobră de joc, în care cuvântul rostit e rege, deasupra oricăror stridenţe actoriceşti. Rezultă un spectacol aspru, tare şi acid, încheiat într-o surprinzătoare discreţie când sinuciderea lui Kopjass se petrece în culise. Coloana sonoră a spectacolului apasă pe tragism, corul ad-hoc intonând cântece despre eroi tragici maghiari (inclusiv Hary Janos, din opera lui Kodaly).
În rolul principal, Kanyadi Szilard redă frumos ambivalenţa personajului, oscilaţia între onestitate şi parvenitism. Minunată e Sandor Anna în rolul soţiei, asumat exemplar şi fără pic de şarjă. Pe o linie de autenticitate bonomă evoluează veteranii Toth-Pall Miklos şi Czintos Jozsef, iar Bessenyei Istvan străluceşte în foarte importantul monolog final al primarului. O apariţie nouă şi potrivită pentru rolul ei de “grande dame” ispititoare e Bogar Barbara, iar Nagy Orban aminteşte de Moise Guran în expozeul schemei de corupţie de la ferma de porci, într-un personaj-tip de incoruptibil. Revine într-un spectacol al trupei Harag cunoscutul Rappert-Vencz Gabor, în două scurte şi reuşite apariţii în rolul liderului opoziţiei. Pletora de lingăi fără personalitate din aparatul administrativ e jucată conştiincios de Peter Attila Zsolt, Poszet Nandor, Bandura Tibor, iar Laczko Tekla şi Bodea Tibor sunt mostre de patetism în rolurile “nefericitelor” neamuri ale lui Kopjass. Întreaga trupă contribuie la reuşita spectacolului, în decorul amenajat de Szalai Jozsef în care recuzita se schimbă în mod constant, din mers.
E un spectacol care are potenţialul să mişte conştiinţele, în care cancerul corupţiei e expus fără patimă, la rece, întru judecata fiecărui spectator. Ar putea fi un spectacol terapeutic, sau deranjant, depinde cine şi cum îl priveşte. Oricum, e un act de curaj şi de cultură. Traducerea în română deschide (din nou) porţile către spectatorii care poate nu înţeleg limba lui Moricz, dar ar putea înţelege, de aici, câte ceva despre lumea în care trăiesc. Tragedia, prima formă de teatru atestată, a avut la bază catharsisul, şocul de a asista la drama eroului. Dacă “Rudele” vor fi un medicament anticorupţie, îşi vor fi împlinit destinul.
Fii primul care comentează