Mai mulţi profesori au confiscat revistele elevilor

Asculta acest articol

Dacă există reviste şcolare, este pentru că şcolile au profesori împătimiţi care cu eforturi mari şi fără nicio răsplată îşi ”risipesc” energia, aşa cum plastic se exprima Ioan Viman, directorul Casei Corpului Didactic Satu Mare. Aşa se explică existenţa celor 25 de reviste şcolare din judeţ prezente, deunăzi, la expoziţia şi concursul organizate de biblioteca acestei instituţii (CCD).

Cu creaţii literare sau texte ştiinţifice, cu strategii de promovare a şcolilor sunt prezenţi în paginile revistelor zeci şi zeci de elevi şi profesori.

La capitolul plusuri am remarca şi titluri inspirate de reviste (unele cu aluzii la părinţii spirituali ai şcolilor, altele la preocupările elevilor) precum: ”Noi” (Şcoala Gimnazială Octavian Goga); ”Cântecul vârstelor” (Şcoala Gimnazială Lucian Blaga); ”Infinit” (Liceul Tehnologic Constantin Brâncuşi); ”Raze de lună” (Liceul Tehnologic Ioniţă G. Andron); ”Clopoţelul” (Şcoala Gimnazială Halmeu) sau Recreatzia (Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară George Emil Palade).

Exerciţii de scriere ale profesorilor

Nu vrem să punem la îndoială în niciun fel meritele profesorilor în apariţia şi funcţionarea revistelor şcolare. Dar una este să utilizezi acest instrument din postura de îndrumător, completând minusurile din programa şcolară, şi alta este să le răpeşti elevilor această posibilitate. Nu există nicio justificare pentru a prelua părţi substanţiale din spaţiul tipografic al revistelor şcolare, a scrie şi a semna articole cu numele profesorilor. Din păcate, asta s-a putut constata în numeroase cazuri la expoziţia de reviste şcolare. În acest fel s-a deturnat însăşi scopul pentru care au fost înfiinţate acele reviste – acela de a oferi elevilor un instrument de lucru prin care să-şi perfecţioneze abilităţile de scriere.

Pe scurt, prea multe articole ale profesorilor sătmăreni în revistele şcolilor, acolo unde lipsesc standardele de exigenţă, dar foarte puţine prezenţe în revistele anume destinate cadrelor diactice (precum Didactic.ro).

Imaginaţie versus gândire critică

”Lăsaţi imaginaţia să zboare!”, ne îndeamnă un articol din revista ”Noi”. Preferam un cu totul altfel de mesaj, de genul ”Struniţi imaginaţia!”. Într-o evoluţie firească, elevul începe prin strunirea verbului, stăpânirea tehnicilor de redactare a diverse tipuri de texte. Chiar şi după această etapă, imaginaţia nu trebuie lăsată să vagabondeze, ci e necesar să fie ţinută sub control printr-o gândire critică (necesară mereu şi mereu, dar necultivată în şcoală).

Prin urmare, întâlnim o adevărată inundaţie de poezii alături de o secetă de recenzii, eseuri, proiecte, articole, rapoarte, referate. Adeseori, elevul scrie poezii înainte de a citi poezii. Ar fi de amintit coordonatorilor de reviste că, acolo unde absolventul de liceu va candida pentru un post, e puţin probabil ca angajatorul să-i ceară să scrie o poezie, ci mai degrabă un CV sau o scrisoare de intenţie.

Grafică, ilustraţii

În ceea ce priveşte tipul de literă, există caractere (fonturi) sobre: Times New Roman, Time, Rom Galliard. În multe reviste (”Ecouri”, de exemplu) se utilizează caractere excentrice (san-serif) extravagante, cu funcţie decorativă. Astfel de fonturi nu îmbunătăţesc revista, ci distrag atenţia cititorului de la problemele de conţinut.

Apoi, să învăţăm să fim economi cu spaţiul tipografic. Bunăoară, nu se scriu poezii cu o singură coloană de versuri formate din două-trei cuvinte dacă mai încap două coloane alăturate pe pagină. Celor de la Şcoala Gimnazială Grigore Moisil (realizatorii unei reviste onorabile de altfel) le reamintim că o mie de cuvine nu fac cât o imagine. Excese fac în schimb cei de la ”Cireşarii”, unde întâlnim pagini întregi cu colaje de fotografii, multe, dar de dimensiuni prea mici ca să suscite interesul cititorului. Să observăm că fotografia este cu atât mai expresivă cu cât e realizată mai îndeaproape, astfel încât să se poată identifica şi citi expresia feţei persoanelor.

În fine, nu ar strica o mai multă atenţie în utilizarea culorilor. De pildă, dintr-o joacă inutilă, textele revistei ”Infinit” sunt haşurate cu nişte culori ţipătoare astfel încât obosesc ochii cititorului şi îl ţin la distanţă de lectură.