Informaţia Zilei vă urează un An Nou Fericit!

Asculta acest articol

   Dintre toate serile de peste an, una dintre cele mai plăcute pentru poporul român este seara Sfântului Vasile sau a Anului Nou, scria Simion Florea Marian.
Îndată după apusul soarelui, unii români aprind o lumânare înaintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos sau a altei icoane, ca să poată intra “norocul în casă”. După aceea, ung uşorii şi pragurile caselor, grajdurilor şi ale şurilor cu usturoi (ai).

Ung în forma crucii toate animalele, chiar şi pe membrii familiei. Procedând astfel, cred că în decursul anului care urmează vor fi scutiţi de apropierea necuratului, care umblă pe la casele oamenilor ca să ia calitatea roadelor agonisite şi a vitelor. Unii sătmăreni obişnuiesc ca în această noapte să mănânce peşte, în speranţa că în anul următor vor câştiga mai mulţi bani şi implicit vor avea un trai mai uşor.

Când bate ceasul de ora 12.00 (noaptea), marcând trecerea în noul an, ne punem în gând unele dorinţe, având ferma convingere că Dumnezeu ni le va împlini întocmai şi, de multe ori, aşa se şi întâmplă. Cei mai mulţi îşi petrec noaptea în compania familiei şi a cunoscuţilor, transformând-o într-un motiv de petrecere şi de voie bună.

Fetele tinere aşteaptă cu nerăbdare această noapte, sperând că în timpul somnului îşi vor visa ursitul sau viitorul soţ. În ziua de Anul Nou fiecare om are mare grijă în tot ceea ce întreprinde, să nu se certe cu nimeni, să nu facă fapte rele, să nu-şi atragă ura nimănui, deoarece aşa cum se comportă în această primă zi, aşa îi va merge tot anul.
Însă, pe lângă aceste superstiţii transmise de-a lungul anilor, locuitorii judeţului nostru au păstrat cu sfinţenie şi alte obiceiuri, care oglindesc credinţa, traiul, bucuriile şi aspiraţiile lor.

Pluguşorul

Pluguşorul este una dintre cele mai frumoase şi mai vechi datini româneşti din seara Anului Nou, menţinută şi în judeţul Satu Mare. Cete de băieţi şi fete, care de abia aşteptară sosirea acestei seri, încep a umbla pe la case, cântând, urând, pocnind din bice şi strigând de răsună satul. La fiecare casă e lumina aprinsă. Gospodarii cred că, dacă nu-i vor primi în casă pe aceşti urători, nu le va merge deloc bine în noul an.

Înarmaţi cu buhai, bice, tobe, harapnice, clopoţei, uneori chiar şi un plug în miniatură şi traiste pentru încasarea câştigului, tinerii încep a cânta, a pocni din bice şi a ura din casă în casă: “Mâne anul se-noieşte,/Pluguşorul se porneşte/Şi începe-a colinda/Pe la case a ura/Mânaţi măi!…/Pluguşor cu şase boi/Înjugaţi tot câte doi/Pluguşor frumos gătit/S-aduci anul fericit/Mânaţi măi!…/Anul nou cel care vine/Să vă dea tot ce doriţi,/Sănătate, numai bine/Să fiţi mereu fericiţi./Mânaţi măi!…”

După fiecare strofă se repetă refrenul: “Mânaţi măi! Trageţi măi, mânaţi măi şi uraţi flăcăi!”
Copiii cântă şi ei: “Aho, aho, copii şi fraţi,/Staţi puţin şi nu mânaţi/Lângă boi v-alăturaţi/Şi cuvântul mi-ascultaţi:/Mâine anul se-noieşte/Pluguşorul se porneşte/Şi-ncepem a colinda/Pe la case a ura./Iarna-i grea, omătul mare/Semne bune anul are,/Semne bune de belşug/Pentru brazda de sub plug./Ţara noastră mult iubită/Fie-n veci blagoslovită:/Tot cu grâie până-n brâie/Şi oveze cât de dese,/Cu secări până-n subsori/Şi porumbul până-n grindă./Gazda care e urată,/Fie binecuvântată:/Cu ani mulţi şi sănătate,/Bucurie, spor la toate,/Dă-i Domnului, Doamne!”

În zonele de câmpie, poezia obiceiurilor de iarnă cuprinde şi oglindeşte idei care se împletesc minunat cu muncile agricole şi în special cu cele esenţiale pentru cultivarea grâului, de la semănat şi până la coacerea sa.
O urare foarte frumoasă se întâlneşte în unele părţi din zona Codrului. Copiii cei mici, cu trăistuţe atârnate de gât şi clopoţei în mâini, cutreieră satul, marcând, prin versurile lor cântate pe la casele gospodarilor, trecerea de la sărbătorile Crăciunului la cele ale Anului Nou: “Voie bună, dacilor!/Şi vouă, conacilor!/S-a născut Iisus Hristos/Nume de folos/S-a născut într-o poiată/Într-o poiată a Iudeii/Unde cântă îngerii/Îngerii frumos cântau/Nouă gazda ce ne-a da…/Joacă nănaş mare/C-or veni chişlegile/S-or mărita fetele/Şi-or veni chişlegi cu flori/Şi s-o însura feciori./Câte paie pe casă/Atâtea băncuţe pe masă./Câţi urători/Atâţia peţitori…/La anu’ şi la mulţi ani!”

Sfârşind de cântat, ceata se adună lângă uşă, aşteptând cu nerăbdare darurile gazdelor, care constau în: colaci, nuci, mere, bani ş.a. După aceea, pleacă fără întârziere la altă casă, umblând aşa până spre miezul nopţii.
În unele sate de pe malul drept al Someşului (valea Someşului), seara, în ajunul Anului Nou, după ce se săvârşeşte la biserică Vecernia urmată de Litie, credincioşii, conduşi de cântăreţul din strană, intonează cu bucurie versurile: “Mâine e Anul Nou,/Da, e Anul Nou./Veniţi cu toţii în cor/Veniţi să vă urăm/De Anul Nou./Anul Nou care vine/Să v-aducă numai bine,/Fericire, sănătate,/Pentru anul care bate./La mulţi ani să trăiţi,/La mulţi ani să trăiţi./Bună, bună seara!…”

Sorcova

Copiii, în dimineaţa zilei de Sfântul Vasile sau de Anul Nou, luând în mâini o crenguţă de măr sau păr (pe alocuri de brad), împodobită cu hârtii colorate, beteală şi flori artificiale, umblă pe la casele oamenilor ca să-i sorcovească, adică să le ureze ani mulţi şi fericiţi. Obiceiul s-a păstrat viu şi pe întreg cuprinsul judeţului nostru, ca de pildă în Ţara Oaşului, pe valea Someşului şi în zona Codrului, dar şi la câmpie.

Iradiind inocenţă, sinceritate şi graţie, copiii cântă următoarele cuvinte, lovind uşor cu beţişorul (sorcova) pe cei din casă: “Sorcova/Vesela,/Să trăiţi/Să înfloriţi/Ca un măr,/Ca un păr,/Ca un fir/De trandafirş/Tare ca piatra,/Iute ca săgeataş/Tare ca fierul,/Iute ca oţelul./La anul/Şi la mulţi ani!”
Astfel umblă copiii cu sorcova de cum se crapă de ziuă şi până către amiază, intrând în toate casele în care sunt primiţi. Darurile dobândite sunt: prăjituri, nuci, mere şi bani.

*****

Ziua de Anul Nou este o zi care marchează un sfârşit, dar şi un început. Este o zi în care toate amintirile neplăcute trebuie lăsate în urmă, întrucât începe o nouă etapă din viaţa noastră, un an nou, care trebuie să se caracterizeze printr-o gândire pozitivă, printr-o încredere deplină în Dumnezeu, prin speranţă. Este o zi în care ne gândim mai profund când, cum şi cui am greşit, cerându-ne iertare şi împăcându-ne, iertându-i pe cei care ne-au greşit. Este o zi în care reflectăm la trecut, gândindu-ne la faptul că trăim în prezent şi că ne îndreptăm spre viitor, încercând să nu mai repetăm greşelile trecutului.

Este o zi în care ne bucurăm pentru cei care s-au născut şi au fost botezaţi, devenind mădulare ale Bisericii, pentru cei care au pornit pe drumul vieţii prin Taina Cununiei, dar şi o zi în care ne întristăm gândindu-ne la cei care ne-au părăsit prin moarteş totuşi, în privinţa acelora ne mângâiem, ştiind că prin moarte au pătruns în fericirea Raiului, trecând dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă (precum afirma părintele Dumitru Stăniloae), din Biserica luptătoare de pe pământ în Biserica triumfătoare din cer.

Este o zi de bilanţş o zi în care vedem ce şi cât am realizat, o zi în care vedem cât am progresat, o zi în care vedem ce şi cât am pierdut, o zi în care realizăm ce fapte bune am săvârşit, dar şi ce păcate am comis, propunându-ne să înlocuim răul cu binele. Este o zi în care analizăm dacă planurile noastre au fost duse la îndeplinire şi ce mai avem de făcut. Este o zi în care ne gândim la sufletul nostru, la modul în care am stat aproape de familie, de Dumnezeu, de Biserică, de semeni, o zi în care ne propunem să fim mai buni, mai umani, mai înţelegători, mai toleranţi, mai iertători, mai iubitori.

Este o zi în care ne întrebăm fiecare: “Am trăit cu adevărat dragostea şi am spus cu sinceritate te iubesc celui de lângă mine (mamă, tată, soţ, soţie, fiu, fiică, prieten, prietenă)? Oare i-am sărutat cu duioşie pe cei dragi ai mei la ieşirea din casă şi la întoarcerea mea acasă, bucurându-mă de revedere?” Este o zi în care trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, o zi în care trebuie să le fim recunoscători celor care ne-au ajutat în toate demersurile noastre şi ne-au înconjurat cu dragoste şi răbdare, insuflându-ne speranţă. Ziua de Anul Nou este o zi a recunoştinţei.
Preot dr. Cristian Boloş