Jazz la Sinagogă cu Harry Tavitian şi Cserey Csaba

Asculta acest articol

    Am ales să dăm un titlu oarecum sec şi sintetic acestei cronici de spectacol, întrucât impresia după cele întâmplate joi la Sinagoga sătmăreană este că am asistat la unul din acele evenimente – tot mai rare în ultima vreme – în care fiecare element de pe afiş este important şi nu există motive sau personaje subsidiare. Lucru de minune în vremuri ca ale noastre.

Aşadar, a fost o seară de jazz, în Sinagoga Share Tora de pe strada Decebal, în care protagoniştii afişului au fost pianistul Harry Tavitian şi percuţionistul Cserey Csaba, precedaţi de un grup sătmărean numit KFS Trio, prezentaţi de Marius Deac, organizat de Primărie, Consiliul Local, Centrul Cultural G.M. Zamfirescu şi primitoarele gazde, Comunitatea Evreilor din Satu Mare. Acestea au fost datele problemei. Rezultatul a fost simplu şi de mare efect.

Sinagoga, un câştig pentru arte

Încă de anul trecut preşedintele comunităţii evreieşti, Nicolae Decsei, anunţa că pune la dispoziţie, gratuit, Sinagoga Mare pentru evenimente artistice. Ştia pe ce se bazează: comunitatea are experienţa organizării concertelor klezmer, mereu atractive pentru public, iar spaţiul larg a devenit prea larg pentru numărul destul de redus al evreilor sătmăreni, care îşi ţin adunările religioase de obicei în casa de rugăciune Talmud Tora de alături. Ne-am mirat când am văzut că artiştii sătmăreni nu prea s-au înghesuit să se producă pe podiumul sinagogii.

Joi seară s-a văzut cât de bine se pretează acest spaţiu pentru concerte şi, spunem noi, şi pentru spectacole de teatru în formulă redusă. Bolta înaltă şi colonatura asigură o răspândire echilibrată a sunetului, în condiţiile în care acustica nu este atât de sensibilă ca în Sala Filarmonicii, spaţiul fiind similar cu cel deja consacrat de la Castelul Karolyi din Carei, care produce un sunet compact şi rotund. Dacă la ediţiile Samfest Jazz organizate la Filarmonică au fost uneori probleme cu trupele care insistau să apese pe amplificator fără să ţină cont de specificul sălii, la Sinagogă problema este mult mai puţin prezentă.

De aceea credem că artiştii din Satu Mare ar face bine să îşi treacă pe lista de locaţii şi Sinagoga, mai ales că se pot organiza şi expoziţii la balcon. Singura problemă ar fi, poate, băncile relativ incomode, dar la jazz, de exemplu, nu se supără nimeni dacâ stai în picioare. Deşi poate că ar fi indicată o curăţenie în pupitre, căci e hilar şi cumva trist să găseşti flacoane de votcă acolo unde, cândva, se aflau cărţile de rugăciune ale credincioşilor Legii lui Moise.

Deschidere cu KFS Trio

Chitaristul Szatvari Csaba, basistul Fazekas Jozsef şi percuţionistul Kanyadi Robert s-au reunit într-o formulă de trio care ne-a purtat, timp de mai bine de jumătate de oră, într-un univers sonor la fuziunea dintre jazz şi rock, cu oarece accente de hardcore metal melodic. Materialul muzical fiind compact, fără pauză, prestaţia lor a sunat ca un fel de poem simfonic, presărat uneori cu clişee rock binecunoscute amatorilor genului, dar nu lipsit de momente de inventivitate ritmică şi întorsături de frază interesante.

Uneori parcă se cerea în această muzică intervenţia unei voci grave de rocker, nu atât cu nişte versuri – nu era nevoie de aşa ceva – cât cu un fel de bas continuu vocal, în felul celor din anumite trupe rock cu  care ne-a obişnuit (din păcate defunctul) Samfest Rock. Sau, de ce nu, o psalmodie mai limpede, adecvată spaţiului. Credem că e o idee de care cei trei muzicieni, altminteri excelenţi, ar putea ţine cont în viitoare apariţii. Formaţia lor chiar are potenţial.

Harry & Csabcsi, un mariaj muzical consolidat

Au cântat pentru prima oară împreună la începutul anilor 2000, iar cu timpul au devenit unul din duetele de referinţă în fenomenul jazz românesc. Apropiaţi ca vârstă şi ca simţire muzicală, Harry Tavitian şi Cserey Csaba împărtăşesc pasiunea pentru Orient, apetenţa către spiritualitate şi spiritul ludic, improvizator, atât de specific muzicii jazz. Un armean din Constanţa şi un secui din Gheorghieni colindă ţara de mai bine de 10 ani şi au fost invitaţi să reprezinte România şi în festivaluri din străinătate. Deşi, poate, pentru muzica lor se potriveşte mai bine titulatura mai vechii formaţii oblăduite de Tavitian: Orient Express. Şi asta pentru că sonorităţile lor călătoresc din spaţiul balcanic până în cel hindus, fără probleme, cu opriri prelungi şi aşteptate în muzica Armeniei, o ţară aflată oricum la confluenţa popoarelor slave cu cele semitice şi indo-ariene.

Am avut ocazia să-i ascultăm de mai multe ori la Satu Mare în ultimii ani, iar acum am remarcat o evoluţie în special la Harry. Pianistul pare mai pasionat să aprofundeze zonele sonore din jurul unui centru de greutate, monodia ornamentată, căutând profunzimi din spatele sunetului şi lăsând la o parte cursele de virtuozitate pe toată întinderea claviaturii. Pare să sape în jurul unei note în căutarea unui filon de aur, lăsând imaginaţia partenerului său de scenă – un Csabcsi foarte dezinvolt şi inspirat, de altfel – să zburde în ritmuri de baterie sau tabla. Implicarea sa recentă, notorie, în problemele exploatării gazelor de şist la Pungeşti şi în destinul bisericii Sfântul Mina din Constanţa l-a făcut mai preocupat de sensurile ultime ale vieţii. Poate şi vârsta începe să-şi arate rodul, dar Tavitian cel expansiv lasă loc unui Tavitian mai profund.

Desigur, concertul de joi a avut şi momente de virtuozitate tehnică, în special spre final, când cei doi artişti s-au întrecut în improvizaţii şi un dialog plin de umor fin. Programul lor a durat aproape două ore şi a fost îndelung aplaudat de un public destul de numeros, format nu doar din sătmăreni, ci şi din fani ai celor doi artişti veniţi din oraşele din jur.

Povestea acestui duo formidabil va continua cu siguranţă în anii ce vin, cu noi succese de public şi, sperăm, măcar un nou album cu creaţii originale în spiritul free-jazz pentru care Tavitian este figura emblematică în România de zeci de ani.

Reminiscenţe plăcute

Poate cel mai plăcut sentiment al cronicarului în seara de joi a fost reamintirea unor seri magice din festivalurile de jazz trecute. Ceva din frumuseţea unor ediţii Samfest a răzbătut în Sinagogă, inclusiv în participarea afecctivă a spectatorilor, dar şi în nonşalanţa copiilor prezenţi. Jazzul are public şi viitor frumos în Satu Mare.

Iar acest lucru se pare că l-au înţeles şi organizatorii, din moment ce deja la  intrare şi în hol era deja pus afişul următorului concert jazz, din 7 august, când vor evolua în Sinagogă cunoscutul jazzman Berti Barbera şi pianistul brazilian Mariano Castro, premiat Grammy cu trupa sa Narcotango. Vom fi acolo!