Pictorul Aurel Popp a organizat primul Congres al artiştilor din Ardeal şi Banat în anul 1936

Asculta acest articol

Fără opera artistică a lui Aurel Popp, pictură, sculptură, dar şi un imens material documentar, nu se poate imagina existenţa Muzeului de Artă  din Satu Mare. Activitatea sa, viaţa şi opera rămân încă necunoscute marelui public, şi chiar specialiştilor. Personalitate fascinantă, una dintre preocupările lui Aurel Popp a fost legată de învăţământul artistic şi de organizarea breslei artiştilor plastici. Prin prezenţa sa în oraş a ridicat Satu Mare la rangul localităţilor culturale de primă mărime. Păcat că azi opera sa nu este pusă în valoare. Nu îi este urmat exemplul nici ca activist cultural. A înfiinţat Casa Memorială Ady Endre. A înfiinţat Muzeul de Artă, căruia i-a donat tot ce a creat. Cu toate acestea, la 70 de ani se străduia să obţină o amărâtă de pensie.

Tocmai pentru a veni în sprijinul artiştilor, în anul 1936 organiza un congres al artiştilor plastici din Ardeal şi Banat. Parcă prevăzând zilele grele din anii bătrâneţii, se străduia să înfiinţeze un sindicat al artiştilor.

Prezentăm în acest număr un material despre congresul artiştilor plastici din Ardeal şi Banat organizat de Aurel Popp la Baia Mare. Cine ar putea organiza în zilele noastre un astfel de eveniment cultural? Azi lumea se distrează, uitând cu totul cultura de performanţă.

15 mai 1936: Aurel Popp şi Ioan Thorma lansează un Apel către artiştii plastici din Transilvania şi Banat

La aproape 60 de ani Aurel Popp încearcă o acţiune viguroasă şi zgomotoasă totodată. ~n anul 1936 asociindu-se cu unul dintre întemeietorii Coloniei de la Baia Mare, Ioan Thorma, artistul sătmărean lansează la 15 mai 1936 un Apel către artiştii plastici din Transilvania şi Banat.

“Situaţia în care se găsesc artiştii plastici din Ardeal şi Banat, nciodată n-a fost mai desperată decât astăzi. Pentru aceasta facem apel la solidaritatea colegială a tuturor artiştilor, cari sunt în slujba artei pe teritoriul Ardealului şi Bănatului, pentru a participa la un congres, în care se vor discuta toate problemele de interes general cu arta plastică românească.

Indiferent de naţionalitate, cu toţii suferim de ani de-a rândul, din cauza nepăsării autorităţilor, precum şi din cauza invadării pieţei noatre artistice cu tablouri şi obiecte de artă importate din ţările vecine. (…) S-au făcut demersuri izolate pe lângă autorităţi, dar aceste n-au adus nici un rezultat.”

Soluţia propusă de artişti în Apelul redactat în limbile română, maghiară şi germană “pentru remedierea acestei situaţii dăunătoare” a fost unirea tuturor artiştilor într-un “Sindicat al Artelor Frumoase din Ardeal şi Bănat.” Apelul a fost publicat şi în Ziarul România Nouă, în numărul din 6 iunie 1936.

Aurel Popp a pregătit congresul împreună cu Epaminonda Bocca şi Dimitrie Şeptelici. Evenimentul a fost convocat pentru zilele de 14-15 iunie 1936 la Baia Mare. Organizatorii au obţinut de la Căile Ferate Române o reducere de 50% la biletele de tren.

S-au trimis invitaţii la 150 de artişti. Au onorat cu prezenţa 69 dintre care îi amintim pe câţiva< Victor Constantinescu, Emil Cornea din Cluj, Nicolae Brana, Oliver Bittner din Ferneziu, Alexandru Ziffer, Geza Kadarl, Martin Katz, Gheza Vida, Lidia Agricola, petre Abruda, Gheorghe Manu din Baia Mare, Roman Mottl, Coriolan Munteanu, Maria Zaharia din Oradea, Marcel Olinescu, Cornel Minişan din Arad, Antoniu Zeiler din Blaj, Albert Vass din Aiud.

Programul manifestărilor

S-a tipărit şi un program al manifestărilor la tipografia Frankovits din Baia Mare.

“Ziua de 13 iunie:

Sosirea artiştilor congresişti, primirea la gară de către comitetul organizator. Seara consfătuire intimă pentru cunoaşterea congresiştilor.

Ziua de 14 iunie

I-a şedinţă plenară în sala Teatrului Ştefan Vodă.

Ora 11 Deschiderea oficială a Congresului

1) Cuvântul de deschidere al preşedintelui comitetului de iniţiativă.

2) Cuvântul reprezentantului Ministerului Artelor

3) Constituirea biroului congresului

4) Alcătuirea comisiilor de studii

A) Comisia pentru elaborarea statutelor şi regulamentului Sindicatului. Ref.< Epam. Bocca.

B) Comisia pentru studierea înfiinţărei unei cooperative a artiştilor din Ardeal şi Banat. Ref.< Aurel Pop

C) Comisia pentru studierea organizărei expoziţiilor. Ref. Thorma Ioan, Katz, Krişan.

D) Comisia pentru înfiinţarea unei Societăţi “Amicii Artei”. Ref.< Dr. Lenghel Alex şi Weiser Nicolae.

Deschiderea expoziţiei colective din Atelierul :coalei de Pictură.

Masa comună la restaurantul :tefan-Vodă.

Ora 15 Şedinţele comisiilor de studii A, B, C, D, în localul destinat.

Ora 21 Banchet

Ziua de 15 iunie

A II-a şedinţă plenară ora 10

1) Cuvântul de deschidere al preşedintelui congresului.

2) Raportul comisiilor de studii.

3) Alegerea Consiliului de Administraţie a Sindicatului.

4) Redactarea şi votarea moţiunii congresului.

Artistul sătmărean s-a simţit din nou în stare să schimbe rânduiala lucrurilor acuzându-i pe conducătorii vieţii publice. :i pe vremea aceea statul sprijinea numai artiştii “aparţinând partidului la putere” şi refuza cu nepăsare “artiştii serioşi şi cinstiţi.”

La congres s-a înfiinţat Sindicatul artiştilor plastici din Ardeal şi Banat prin care se dorea: “Apărarea intereselor morale şi materiale ale artiştilor”. Taxa anuală pentru membrii sindicatului s-a stabilit la suma de 1.000 de lei ce urma a fi achitată timp de trei ani consecutiv, iar taxa de intrare de 100 lei ce se achita doar în primul an. Artistul putea să-şi achite taxa anuală cu un tablou sau o sculptură. Condiţia era ca opera de artă să aibă o valoare de trei ori mai mare decât taxa. S-a propus de asemenea înfiinţarea unei reviste de artă, sub conducerea unui comitet de presă al Sindicatului, care să apere, să lanseze şi să popularizeze arta plastică.

Pe lângă Sindicat la Congres s-a mai hotărât înfiinţarea Societăţii “Amicii Artelor” şi a Cooperativei Artiştilor din Ardeal şi Banat.

Membrii “Societăţii Amicii Artelor”  trebuiau să fie toate Prefecturile judeţelor din Ardeal şi Banat precum şi Primăriile  municipiilor din cele două provincii.

La scurt timp după congresul de la Baia Mare, mai precis la 1 august 1936, Aurel Popp îi scrie lui Aurel Ciupe din Târgu Mureş următoarele:

“Spune-mi dragă Dle Coleg cum să ne apărăm interesele dacă nici Dvstre, cei mai de seamă dintre artiştii ardeleni nu daţi nici un semn de colaborare, de simpatie faţă de mişcarea noastră? (…) Eu singur nu pot înfiinţa un Sindicat, oricât de tare să fiu. Iar eu nu pentru mine ci pentru colegii noştri vreau să se înfiinţeze Sindicatul. pentru colegii de la care i-i iau pâinea străinii fiincă suntem indolenţi şi nepăsători faţă de interesele noastre materiale şi artistice. Iar oficiile cum să se îngrijească de interesele noastre când nici noi nu ne îngrijim deloc? (…) Ori DVstre sunteţi mulţumiţi cu Sindicatul din Bucureşti? Ne apără acel Sindicat interesele noastre? Face ceva Sindicatul din Bucureşti ca oficiile noastre din Ardeal şi Bănat să respecte arta şi artiştii, să respecte cele mai bune lucrări în concursuri, sau să cumpere cele mai bune lucrări de Primării şi Prefecturi?”

Cu toate eforturile depuse, în cele din urmă sindicatul tot nu a luat fiinţă. Mişcarea iniţială nu a rămas însă fără ecou. Astfel că artiştii plastici au continuat să-şi exprime punctele lor de vedere în mod public.

A consemnat Adriana Zaharia

Bibliografie

Documente şi fotografii – Arhivele Naţionale Satu Mare

Raoul Şorban, Zoltan Banner, Aurel Popp, Editura Meridiane, Bucureşti 1968

Iudit Erdos, La capătul unei vieţi…, Editura Muzeului Judeţean, Satu Mare 1999