Preot dr. Cristian Boloş: Tradiţii şi obiceiuri de Sfântă Mărie Mare

Asculta acest articol

În fiecare an, la 15 august, Biserica serbează “Adormirea Maicii Domnului” (praznic cunoscut în popor şi sub numele de “Sfântă Mărie Mare”), în amintirea adormirii şi mutării Fecioarei Maria cu trupul la cer, de unde veghează asupra întregii omeniri, revărsându-şi mila peste cei care îşi pun nădejdea în ea ca mijlocitoare către Fiul ei şi Dumnezeul nostru.

De mult ar fi pierdut Dumnezeu neamul omenesc, spun Sfinţii Părinţi, din cauza păcatelor noastre, dacă Maica Domnului nu ne-ar fi luat apărarea cu lacrimi fierbinţi de mamă şi cu suspine negrăite: “Mai lasă-i, Doamne, mai acordă-le o şansă. Poate, poate se vor îndrepta”. O lacrimă, un cuvânt, o mijlocire a Maicii Domnului pot şterge păcatele noastre şi pot stinge mânia dumnezeiască.
Această sărbătoare este aşteptată şi cinstită de către credincioşii sătmăreni aproape cu aceeaşi bucurie şi intensitate ca Paştile şi Crăciunul. În fiecare zi a postului Sfintei Mării, cu mic cu mare, creştinii participă la “Paraclisul Maicii Domnului”, la biserică. Maica Domnului deţine un loc special şi în inima locuitorilor din această parte a ţării. Potrivit tradiţiei, în satele noastre, la mănăstiri şi la biserici femeile duc fructe coapte, faguri de miere, ca pomană pentru sufletele celor adormiţi. Pomana se face şi la cimitir, pentru cei săraci, prilej cu care se tămâiază şi mormintele. Pomenile se dau mai ales pentru cei care au pierit de morţi năpraznice: arşi, înecaţi, devoraţi de animale sălbătice, trăzniţi, accidentaţi. Nu se fac pomeniri pentru sinucigaşi. Unele Marii şi Mării îşi ţin ziua, sărbătorindu-şi “patroana” şi ocrotitoarea. La fel procedează şi bărbaţii care poartă numele de Marin, Mărin sau Marian. Totuşi, unele femei se feresc să-şi serbeze acum onomastica, fiindcă e vorba de o adormire, amânând momentul pe la Sfântă Mărie Mică (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului).
Tot în această zi se organizează târguri mari, în cadrul cărora se comercializează obiecte confecţionate din ceramică, oale de lut, ulcele, căni, farfurii. De fapt, după 15 august încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă. De asemenea, se fac hore prin sate. În Ţara Oaşului (de exemplu, la Certeze) se ţine dansul la ciupercă. Ciuperca este locul în care se desfăşoară horele în sărbători. Aici se “gioacă” până seara târziu, creştinii povestind minunile Maicii Domnului făcute atunci când “i-au prins jidovii feciorul”. În această zi, rodul viilor începe să se coacă şi, ca atare, se tocmesc pândarii, luându-se măsuri de protecţie a podgoriilor. Bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciula. Este bine ca oamenii să mănânce acum pentru prima dată struguri şi miere de albine. Despre struguri vorbesc şi unele stihuri, ca de pildă:
“Iar (numele persoanei) să fie curat, luminat
Ca steaua din cer
Ca roua din câmp
Ca strugurii în vie
În ziua de Sfântă Mărie.
Totodată, acum este vremea când turmele de oi “scoboară” de la munte, potrivit cântecului:
“La Sfântă Mărie Mare
Tulesc oile devale
Şi se duc şi nu mai vin
Pân’ la Sfântul Constantin”.
În sate, toţi gospodarii se pregătesc de ospeţe. Musafirii sunt ospătaţi cu pălincă, sarmale, coptături. Fiecare gazdă îşi dichiseşte casa, şura, curtea, întreaga gospodărie, pentru a-şi întâmpina oaspeţii aşa cum se cuvine.

Procesiuni la mănăstirile sătmărene

Pe întreg cuprinsul judeţului Satu Mare se organizează pelerinaje şi procesiuni la mănăstiri. Maica Domnului este protectoarea tuturor călugărilor şi a călugăriţelor, iar mănăstirile sunt grădinile ei. Judeţul nostru este presărat cu o salbă frumoasă de mănăstiri, adevărate oaze de linişte, potrivite pentru unirea omului cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii prin rugăciune. La mănăstirile de la Bixad, Măriuş, Scărişoara, Portăriţa, Ţeghea etc., vin mii şi mii de oameni pe jos, din satele învecinate şi nu numai, chiar şi din alte judeţe, parcurgând zile întregi, indiferent de starea vremii. De pildă, credincioşii din Mădăras călătoresc o zi şi jumătate până la Mănăstirea Bixad. Niciun efort nu este prea mare pentru a ajunge la întâlnirea cu “Maica cerului şi a pământului”. În faţa grupurilor de pelerini merg persoanele care poartă praporii şi crucile. Uneori, credincioşii sunt însoţiţi de preoţii din parohiile lor. Împreună intonează din toată inima cântări în cinstea Maicii Sfinte: “O, Măicuţă Sfântă”, “O, Marie Maică Sfântă”, “Astăzi Maica-n cer se duce”, “Adormirea Maicii Domnului”, “Fecioara la munte”, “Maică Pururea Fecioară”, “Marie Sfântă Fecioară”, “O, Maică dulce a vieţii mele”, “Lacrimi mari” ş.a. Astfel, “cu cântare de mărire”, creştinii se îndreaptă spre mănăstiri:
“Ajută-ne Măicuţă
Să ne rugăm mereu
Să credem totdeauna
Că este Dumnezeu”.
La intrarea fiecărui grup pe porţile mănăstirii încep să bată clopotele în semn de “bun-venit”. Se înconjoară de trei ori biserica mănăstirii şi din toate piepturile răsună refrenul:
“Nu lăsa Măicuţă
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor tale.
Vino, Maică, iară
Nu lăsa să piară
Ţara şi poporul
Turma şi păstorul”.
Este o atmosferă de rugăciune cu adevărat înălţătoare. Începe privegherea de toată noaptea. În picioare (cei mai tineri) sau aşezaţi pe pături (cei mai în vârstă), credincioşii participă cu întreaga fiinţă la slujbele închinate Maicii Domnului. Se începe cu Vecernia, urmând Paraclisul, Acatistul, Prohodul şi Taina Sfântului Maslu. Creştinii se roagă împreună, cântă, ascultă cuvântul lui Dumnezeu predicat de preoţi, sărută sfintele icoane ale Fecioarei Maria, îşi mărturisesc păcatele şi apoi aşteaptă cu nerăbdare Sfânta Liturghie pentru a se uni cu Iisus Hristos, Fiul Mariei, prin Sfânta Împărtăşanie.
Pe lângă mănăstiri îşi fac simţită prezenţa şi “precupeţii”, instalându-şi tarabele unde găsesc o palmă de loc. Se vând prăjiturele colorate, turte înşirate pe aţă, diferite mărgele, lănţişoare, iconiţe, suveniruri. Acestea se dăruiesc acasă copiilor sau rudeniilor ca o amintire sau celor care n-au putut fi de faţă la sărbătoare din motive binecuvântate.
Aşadar, noi avem în cer o Mamă bună şi milostivă, care duce la Fiul ei lacrimile şi rugăciunile noastre. Ea ne ajută tuturor dacă ne punem nădejdea în puterea ei. După cum Maica Domnului a fost mereu prezentă în viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, tot aşa ea este prezentă pentru totdeauna în viaţa Bisericii lui Dumnezeu. Ea cere milă şi ajutor de la Fiul ei pentru fiecare creştin care se roagă cu umilinţă, cu dragoste, cu credinţă şi cu pocăinţă în faţa icoanei sfinte. Ea este apărătoarea şi mângâietoarea creştinilor, precum spune Î.P.S. Justinian Chira. În clipele cele mai grele din viaţa lor, creştinii o au drept ocrotitoare, apărătoare şi mijlocitoare către Hristos Dumnezeu. Ei i se roagă toţi ca unei adevărate Mame şi nimeni nu rămâne nemângâiat şi neajutat de Maica Domnului.