NOBEL 2014: Stefan W. Hell, născut în România, printre laureaţii premiului pentru chimie

Asculta acest articol

Premiul Nobel pentru chimie pe 2014 a fost atribuit cercetătorilor Eric Betzig, Stefan W. Hell şi William E. Moerner, a anunţat, miercuri, Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţe din Suedia, potrivit site-ului oficial al acestor distincţii prestigioase.

Cercetătorul Stefan W. Hell, unul dintre cei trei laureaţi ai premiului Nobel pentru chimie pe 2014, s-a născut pe 23 decembrie 1962, în România, la Arad, şi este membru de onoare al Academiei Române din anul 2012.

Potrivit site-ului nobelprize.org, Stefan W. Hell este cetăţean german şi a absolvit cursurile Universităţii Heidelberg (Germania) în 1990.

Stefan Hell s-a născut pe 23 decembrie 1962 în Arad. Şi-a petrecut copilăria în comuna Sântana, unde a urmat şi şcoala generală, între 1969 şi 1977. În 1977 s-a înscris la liceul Nikolaus Lenau din Timişoara, unde a studiat doar un an. În aprilie 1978, la vârsta de 15 ani, a plecat în Ludwigshafen, Germania, împreună cu părinţii.

Între 1981 şi 1987 a urmat cursurile Facultăţii de Fizică la Universitatea din Heidelberg, unde a obţinut titlul de doctor în fizică în 1990, cu calificativul maxim – summa cum laudae.

Este director al Institutului pentru Chimie şi Biofizică Max Planck din Göttingen şi director al Centrului german pentru cercetări contra cancerului din Heidelberg.

Hell este, de asemenea, şeful departamentului de Nanoscopie Optică al Centrului German de Cercetare a Cancerului din Heidelberg, profesor onorific la Facultatea de Fizică a Universităţii din Göttingen şi profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Heidelberg. Este şi membru al comitetului de directori al Laboratorului de lasere din Göttingen şi membru al Academiei de Ştiinţe din Göttingen şi Heidelberg.

Stefan Hell a fost premiat cu Nobel pentru introducerea, în anul 2000, a conceptului de “golire prin emisie stimulată” (STED/ stimulated emission depletion) în microscopie.

Vreme îndelungată, microscopia optică s-a lovit de o presupusă limitare: neputinţa de a obţine o rezoluţie mai bună de jumătate din lungimea de undă a luminii. Cu ajutorul moleculelor fluorescente, cei trei laureaţi ai Nobelului pentru chimie din 2014 au reuşit să depăşească, cu inventivitate, această limitare. Cercetările lor au spart barierele şi au adus microscopia în universul nanodimensiunilor.

În cadrul acestei discipline, care a devenit de atunci “nanoscopie”, oamenii de ştiinţă vizualizează drumurile urmate de molecule individuale în interiorul unor celule vii. Ei pot să vadă, de asemenea, felul în care moleculele creează sinapse între celulele nervoase din creier, dar şi să urmărească proteinele implicate în maladiile Parkinson, Alzheimer şi Huntington, pe măsură ce ele se acumulează şi formează depozite celulare. Graţie nanoscopiei, cercetătorii pot să urmărească proteine individuale în ovule fertilizate, pe măsură ce acestea se divid şi se dezvoltă în embrioni.

Pentru mult timp, nimeni nu a putut să spună dacă oamenii de ştiinţă vor putea să studieze celulele vii în cele mai mici detalii ale lor. În 1873, specialistul în microscopie Ernst Abbe a formulat o limită fizică pentru rezoluţia maximă a microscopiei optice tradiţionale, spunând că aceasta nu va putea niciodată să devină mai bună de 0,2 micrometri. Eric Betzig, Stefan W. Hell şi William E. Moerner au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru chimie pe 2014 pentru faptul că au depăşit această limită. Graţie cercetărilor lor, microscopul optic a putut să pătrundă în universul nanometric.

Două principii separate au fost premiate. Unul stabileşte metoda “golire prin emisie stimulată” (STED/ stimulated emission depletion), concepută de Stefan W. Hell în anul 2000. Două raze laser sunt folosite. Una stimulează moleculele fluorescente şi le face să strălucească, iar cealaltă anulează toate fluorescenţele, cu excepţia celor al căror volum este nanometric. Prin scanarea mostrelor analizate, nanometru cu nanometru, se obţine o imagine cu o rezoluţie mai bună decât limita formulată de Ernst Abbe.

Eric Betzig şi William Moerner, lucrând separat, au pus bazele celei de-a doua metode, “microscopia monomoleculară” (“single-molecule microscopy”). Această metodă se bazează pe posibilitatea de a porni şi de a opri fluorescenţa unor molecule individuale. Oamenii de ştiinţă scanează aceeaşi arie de mai multe ori, permiţând doar unui număr mic de molecule amestecate să strălucească de fiecare dată. Prin suprapunerea acestor imagini se obţine o imagine cu o super-rezoluţie la nivel nanomolecular. În 2006, Eric Betzig a folosit această metodă pentru prima dată. În prezent, nanoscopia este utilizată pe plan mondial, iar oamenii de ştiinţă descoperă cu ajutorul ei, aproape în fiecare zi, aplicaţii benefice pentru întreaga omenire.

Eric Betzig, cetăţean american, s-a născut în 1960, în oraşul Ann Arbor din Statele Unite. A absolvit cursurile Universităţii Cornell în 1988 şi este liderul unei echipe de cercetare la Janelia Farm Research Campus, afiliat la Howard Hughes Medical Institute din oraşul american Ashburn.

Stefan W. Hell este cetăţean german şi a absolvit cursurile Universităţii Heidelberg (Germania) în 1990. Născut pe 23 decembrie 1962, în România, la Arad, Stefan Hell a plecat în Germania în 1978, după primul an de liceu, urmat în Timişoara, stabilindu-se împreună cu părinţii la Ludwigshafen. Este director al Institutului pentru Chimie şi Biofizică Max Planck din Göttingen şi director al Centrului german pentru cercetări contra cancerului din Heidelberg.

William E. Moerner este cetăţean american, născut în 1953, în oraşul Pleasanton din statul California. Şi-a obţinut diploma în 1982, la Universitatea Cornell din Statele Unite şi a devenit profesor de fizică la Universitatea Stanford din Statele Unite.

În 2013, premiul Nobel pentru chimie a revenit cercetătorilor Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel, pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe.