Se împlinesc 25 de ani de la înfiinţarea CPUN

Asculta acest articol

  Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, organism provizoriu al puterii de stat cunoscut ca CPUN, a luat naştere în anul 1990 şi a fost condus de Ion Ilescu. Noul organism a funcţionat doar câteva luni şi a luat naştere în urma unor discuţii pe care reprezentanţii partidelor înfiinţate după Revoluţie le-au purtat cu reprezentanţii Consiliului Frontului Salvării Naţionale  (CFSN).

La începutul lunii februarie 1990, reprezentanţii partidelor politice nou înfiinţate şi cei ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale au început o serie de discuţii. În urma acestora, s-a decis ca adoptarea legilor şi a decretelor să nu se mai facă de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ci de un nou organism: Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. De asemenea, s-a stabilit ca structura CPUN-ului să funcţioneze după o schemă simplă: 50% din locuri să fie ocupate de foşti membri ai CFSN, în timp ce alţi 50% să fie oameni din noile partide politice înfiinţate. Consiliul Provizoriu a luat naştere oficial pe 9 februarie 1990 şi s-a desfiinţat câteva luni mai târziu, pe 18 iunie.

În scurta viaţă pe care a avut-o Consiliul, acesta l-a avut ca preşedinte pe Ion Iliescu, iar vicepreşedinţii au fost Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, Károly Király, Radu Câmpeanu şi Ion Mânzatu. În cele aproximativ cinci luni de activitate, în cadrul Consiliului au fost organizate mai multe şedinţe care au fost şi televizate.

„Principala realizare a CPUN este votarea legii electorale conform căreia s-au desfăşurat alegerile din 20 mai 1990. La dezbaterile privind legea electorală a fost respinsă cererea manifestanţilor din Piaţa Universităţii de a se interzice participarea la alegeri a foştilor activişti ai Partidului Comunist Român, conform punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara“, precizează aceeaşi sursă.

Legea partidelor politice în vigoare la acea vreme îngăduia înființarea unui partid politic cu numai 251 de membri. Astfel, în CPUN au primit locuri partide politice nereprezentative pentru societatea românească (așa-numite “partide de buzunar”), partidele politice de opoziție cu adevărat reprezentative fiind reduse la o reprezentare simbolică. Prin hotărârea lui Ion Iliescu, care a fost discutată de participanții la prima ședință a CPUN, au primit locuri în CPUN și partide politice înființate după 1 februarie 1990.