Asculta acest articol
Elevii Colegiului Naţional „Ioan Slavici”, din clasele a X-a A şi a IX-a C, însoţiţi de profesoarele Camelia Ruba, Bianca Cigan, Eva Munteanu şi Camelia Sabo, au pornit, în Săptămâna ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, pe urmele istoriei.
În prima zi, paşii i-au purtat în Cetatea Aiud şi Cetatea Alba. Tot ceea ce au văzut le-a întărit şi mai tare convingerea că istoria îşi retrăieşte gloria. Aiudul, de exemplu, poate fi socotit drept unul dintre cele mai vizibile şi, relativ, bine conservate oraşe provinciale fortificate din România, un loc care trebuie pus neapărat pe lista obiectivelor turistice medievale care merită vizitate. Iar Cetatea Alba Carolina, locul în care trecutul are viitor, imposibil de descris în câteva rânduri, dar infinit mai uşor de descoperit pas cu pas într-o plimbare, este încă o dovadă a biruinţei oamenilor asupra timpului şi un fel unic, greu de egalat, în care oamenii au ştiut să transforme vremurile.
Ajunşi seara târziu în Sibiu, vântul rece şi oboseala nu i-au împiedicat pe elevi să poposească preţ de o oră în Piaţa Mică, şi mai apoi în Piaţa Mare a Centrului Vechi. Muzeul Farmaciei, Casa Artelor, Muzeul Bruckenthal, Cafeneaua Haller erau închise, însă pieţele erau pline de lume: localnici care îşi făceau plimbarea de seară şi turişti străini (spanioli, germani şi francezi) însoţiţi de ghizi. La lumina felinarelor clădirile vechi păreau dintr-o lume de poveste. În trecerea lor, elevii şi profesorii sătmăreni au traversat Podul Minciunilor (primul pod de fontă din ţară, din 1860), care nu s-a cutremurat, aşa încât se poate spune că în discuţiile purtate în acea seară nu s-au strecurat neadevăruri.
În ciuda condiţiilor deosebite oferite, elevii au părăsit încă de la primele ore ale dimineţii Hotelul Ana şi şi-au îndreptat paşii spe Piaţa Mare. Complexul muzeal Bruckenthal îşi deschidea porţile. Construit în stil baroc, Muzeul Bruckenthal, primul muzeu deschis oficial în România (1817) le-a bucurat sufletele cu minunatele lui exponate: colecţiile de pictură, aparţinând principalelor şcoli de pictură europeană din secolele XV-XVI (şcoala flamandă, olandeză, germană, austriacă, veneţiană, genoveză şi napolitană), lucrările valoroase ale artiştilor români Grigorescu, Aman, Tonitza, Luchian si Pallady, sculpturile, piesele de mobilier şi obiectele din argint sau din porţelan românesc din secolul al XVII-lea.
Apoi paşii i-au purtat prin Piaţa Huet – un loc încărcat de istorie, cea mai veche piaţă medievală a oraşului. Aici istoria se împleteşte cu o atmosferă plină de romantism, timpul părând că a încremenit lângă casele vechi ”cu ochi”. Maşinile parcate în faţa clădirilor vechi de sute de ani nu îşi găsesc locul în peisaj şi mai degrabă te aştepţi să apară cel puţin o caleaşcă de epocă. Întâmpinaţi fiind de Biserica Evanghelică, al cărei turn înalt de 73,34 m (cel mai înalt din Transilvania) veghează asupra întregului burg, elevii s-au simţit ca nişte mici intruşi în istoria locului. Ca să simtă aerul de epocă, ei au pătruns cu mintea şi cu inima în tainele locului. N-au trecut nepăsători, în grabă, nici pe lângă Casa Parohială a cărei uşă în stil gotic datează din secolul al XV-lea sau pe lângă ”Colţul ispăşirii”, unde erau expuşi oprobriului public persoanele certate cu legea, şi s-au oprit în capul Turnului Scărilor şi au privit de acolo, de sus, strada care se deschide spre Oraşul de Jos!
Cu ochii pe ceasul din Turnul Sfatului şi cu regretul că nu mai pot rămâne (cei 366 de km ce îi despart de casă nu-s tocmai puţini), elevii au părăsit Sibiul, dar şi-au manifestat dorinţa de a revedea cât mai curând aceste locuri.
Informaţiile ne-au fost transmise de profesoara Eva Munteanu.
Fii primul care comentează