Andrei Mikola a condus Şcoala Băimăreană de pictură în anii ‘30

Asculta acest articol

Continuând seria de articole în care redescoperim figuri marcante ale istoriei artelor din Satu Mare, ajungem la un pictor care s-a născut şi a copilărit în judeţul Satu Mare, pentru a deveni unul din corifeii Şcolii Băimărene, artist emerit şi un artist care s-a impus în conştiinţa oraşului adoptiv: Andras (Andrei) Mikola.

“Cândva, cu ani în urmă, am cunoscut cerul băimărean. Şi m-am îndrăgostit de el. De atunci sunt mereu îndrăgostit de acest cer; adevărat, ne mai certăm cîteodată – pe timp de furtună – dar iubesc acest cer misterios şi fascinant, acelaşi şi mereu altul – inexprimabila mişcare cromatică – de la albastrul pur la violet”, spunea pictorul într-o confesiune. ~ntr-adevăr, cerurile din peisajele sale au devenit o marcă personală.

Mikola a mai spus despre arta sa: “O contemplare continuă m-a făcut să recunosc că legea primordială a naturii este armonia, tendinţa spre echilibru. Această adâncă armonie o simt eu peste tot în măreaţa natură înconjurătoare şi exprimarea ei este felul activităţii mele artistice.” Nu e de mirare că a rămas celebru în special pentru peisajele sale care fac din Maramureş un fel de ţinut magic.

A copilărit la Satu Mare

S-a născut în ziua de 17 martie 1884 la Peleşu Mare (Satu Mare), într-o familie de învăţători. Urmează şcoala primară în satul natal şi gimnaziul reformat din oraşul Satu Mare. În anul 1902 îşi dă bacalaureatul şi, ca recompensă, timp de o lună, frecventează cursurile Şcolii Libere de Pictură de la Baia Mare.

Se hotărăşte să devină profesor de desen, astfel că se înscrie la Institutul pedagogic de arte plastice din Budapesta, dar după trei luni renunţă. Pentru a-i împăca pe părinţi, urmează studii de drept la Debrecen, Cluj, Budapesta. Între timp urmează, la seral, cursurile Şcolii particulare de pictură din Budapesta, condusă de Szablya-Frischauf Ferenc. Din acest moment renunţă definitiv la studiile de drept şi se dedică carierei artistice. Toate vacanţele şi le petrece la Baia Mare, studiind pictura cu Ferenczy Károly şi Réti István.

I-a cunoscut pe Matisse şi Picasso

În toamna anului 1905 pleacă la Paris ca bursier al Comitatului Sătmarului. Până în 1908 urmează cursuri de desen şi pictură la Académie Julian (profesor Jean Paul Laurens) şi Académie Delécluse (profesor Ernest Laurens). La Paris, în cercul artistic animat de Leo şi Gertrude Stein, îi cunoaşte pe Picasso şi Matisse.

Între anii 1908-1909 studiază la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, avându-i ca profesori pe Székely Bertalan şi Ferenczy Károly. Debutează la Budapesta, în anul 1908, la o expoziţie a tinerilor pictori, unde expune 12 tablouri. Încă din 1908 se întoarce în ţară, stabilindu-se definitiv la Baia Mare. Doar câteva scurte călătorii de studii întrerup îndelungata şedere a pictorului în acest oraş: în anul 1913 pleacă pentru câteva luni în Italia, iar în anul 1923 în Germania, la München.

A condus Şcoala de Arte Frumoase din Baia Mare

Activează la Baia Mare ca artist independent până la sfârşitul vieţii. Se numără printre membrii fondatori ai Societăţii Pictorilor Băimăreni (1911), iar între 1927-1935 şi 1940-1944 conduce Şcoala de Arte Frumoase din Baia Mare, la început împreună cu Ioan Krizsán, apoi singur. Concomitent este şi profesor de pictură până în anul 1937. O scurtă perioadă de timp (31 decembrie 1933 – 22 aprilie 1934) este viceprimar al Băii Mari.

Ca reprezentant al artiştilor, din mai 1934 face parte din conducerea Clubului Artiştilor şi Ziariştilor din Baia Mare. Din anul 1944 este preşedinte al Asociaţiei Pictorilor din Baia Mare, până la desfiinţarea ei în anul 1945. După această dată se dedică în totalitate muncii de artist creator.

A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Baia Mare. Opera sa numără peste 500 de tablouri, răspândite în diferite muzee de pe meridianele lumii. Într-un interval de aproape şapte decenii de activitate artistică, pictorul a participat la peste 50 de expoziţii colective şi personale.

Un pictor de mare succes

Expune câteva lucrări la Budapesta în anul 1910. În 1912 participă la Expoziţia Aniversară a Şcolii Libere de Pictură din Baia Mare, unde, pentru prima dată, i se recunoaşte talentul excepţional, atât de către public, cât mai ales de către colegii pictori. Începând din 1913 participă cu regularitate la expoziţiile organizate în Baia Mare şi în principalele centre culturale din ţară (Bucureşti, Cluj, Satu Mare) şi din străinătate (Budapesta, Paris, Veneţia, Viena, Oslo, Bruxelles, Berlin, Leipzig, Műnchen).

Expoziţii personale: Budapesta (1926), Baia Mare (1961), Bucureşti – expoziţie retrospectivă (1964), Baia Mare – Expoziţia personală Andrei Mikola (1968), Baia Mare – Expoziţia omagială “Mikola András – 85 de ani” (7 martie 1969).

Ca o recunoaştere a meritelor sale, în anul 1964 i se decernează titlul de Artist Emerit. Se stinge din viaţă la 4 iulie 1970 la Baia Mare.

“Pictorul cu ochi albaştri, a căror privire tinerească şi senină eclipsează parcă mulţimea anilor cu care l-a dăruit natura, pe care trecătorul matinal al oraşului îl întâlneşte zilnic aplecat asupra şevaletului, încercând să surprindă în armonii plastice poezia peisajului sau ritmul construcţiilor, este meşterul Andrei Mikola, ultimul reprezentant al celei de a doua generaţii din binecunoscuta şcoală de pictură din Baia Mare.  (…) Omul care şi-a dăruit întreaga existenţă descoperirii frumuseţilor ascunse ale naturii şi încredinţării acestora semenilor a fost răsplătit cu o viaţă lungă şi cu o putere de creaţie neobişnuită. Maestrul nu s-a mulţumit niciodată cu reflectarea unor impresii de suprafaţă. (…) El a încercat să depăşească superficialul şi să se adâncească în descoperirea unor trăsături esenţiale, care se relevă ochiului omenesc doar printr-o statornică observaţie. Dar elementul primordial al tuturor peisajelor rămîne cerul, un cer numai şi numai al lui Mikola, umplut parcă de o patină de aramă”, scria în anii ‘60 criticul Banner Zoltán.