Asculta acest articolLa Colegiul Naţional Mihai Eminescu Satu Mare a avut loc, vineri, 4 martie 2016, în sala amfiteatru, lansarea cărţii intitulate Un secol de viaţă – amintirile unui eminescian sătmărean de Vasile Ţânţaş.
Am remarcat că sala amfiteatru a fost plină până la refuz cu zeci de persoane iubitoare de cultură. Au participat: dr. Ovidiu Pop, Remus Vârnav, dr. Viorel Câmpean, profesoara Carmen Bratosin, Aurel Pop, directorul editurii Citadela, oameni de cultură, jurnalişti. Din partea familiei au fost prezente fiicele autorului: Florica Gabriela Chira şi Victoria Biţan. Rolul de moderator al manifestării l-a avut profesorul Ovidiu T. Pop. Pe masa organizatorilor se aflau cele şapte volume ale Caietelor eminesciene, scriere monografică despre personalităţi care au fost cadre didactice sau elevi ai Colegiului Naţional Mihai Eminescu Satu Mare.
Pentru început, profesoara Carmen Bratosin cu un grup de eleve, acompaniate la vioară şi chitare, au interpretat “Limba noastră” de Alexei Mateevici, pe muzică de Gigi Molnar.
Au prezentat volumul: Remus Vârnav, dr. Viorel Câmpean, Carmen Bratosin şi Aurel Pop. Pentru început, Ovidiu Pop a prezentat o scurtă notă biografică a autorului Vasile Ţânţaş, membru şi lider PNL, deţinut politic între anii 1952-1954. Tot el a prezentat şi un mesaj din partea prof. univ.dr. Doru Radosav, directorul Bibliotecii Universitare Cluj.
În cuvântul său, Remus Vârnav a spus că a fost prieten cu avocatul Vasile Ţânţaş şi că a lecturat 39 de caiete de memorialistică ale autorului, care urmează a fi publicate postum, la fel ca volumul autobiografic Un secol de viaţă. Despre autor, a spus că a fost “un lider al Ţării Oaşului”. În 1944, Vasile Ţânţaş a fost chemat de cetăţeni pentru a înfiinţa administraţia românească din Ardeal. În anul 2000, el a primit titlul de Cetăţean de onoare al Ţării Oaşului.
La rândul său, Viorel Câmpean a spus că autorul face parte din rândul personalităţilor Sătmarului care “au trecut prin infernul închisorilor comuniste”. Vasile Ţânţaş “s-a implicat activ în viaţa cetăţii şi a rămas în Oaş şi după sfâşierea ţării prin Dictatul de la Viena, însă a suferit deziluzii după 1989”.
1 comentariu
Şi morţii scriu cărţi