Întâmplările fostului miliţian Ioan Coroian, zis Pistruiatul

Asculta acest articol

Zilele trecute, lt.col (r) Ioan Coroian ne-a depănat interesante şi palpitante întâmplări de pe vremea când lucra la Miliţia judeţului Satu Mare, adică înainte de 1989.

Pentru tinerii de astăzi, poate că cele mai inedite şi surprinzătoare episoade din relatările poliţistului constau în devoalarea relaţiilor pe care oameni din instituţiile statului le aveau cu conducerea de partid comunist din acea vreme. El îşi aminteşte cum comandanţii miliţiei de atunci luau poziţia de drepţi şi chiar tremurau în faţa ştabilor de la partid.

În căutarea câinelui furat al secretarului de partid, tovarăşul Horobeţ

Atunci când Poliţia avea un caz mai dificil, conducerea apela de obicei la subofiţerul, pe atunci, Ioan Coroianu. Nu altfel s-au petrecut lucrurile când cineva i-a furat câinele tovarăşului Constantin Horobeţ, secretar doi al Comitetului Judeţean de Partid Satu Mare.

Un om greu – Horobeţ

Despre Horobeţ se spunea nu doar că ar fi eminenţa cenuşie a conducerii judeţenei de partid şi ofiţer de securitate acoperit, ci controla şi instituţiile de forţă ale Statului: Miliţie, Securitate şi Justiţie. Aşa se explică faptul că şefii acestor instituţii dădeau raportul anual de activitate (bilanţul, cum i se spunea atunci) neapărat în prezenţa lui Horobeţ.

Şefii miliţiei, sub presiunea timpului

Dispariţia câinelui, pe nume Nero, fusese reclamată în martie 1986, fiind repartizată la serviciul judiciar. Dar cercetările nu au înaintat cu nimic până în noiembrie când urma să fie prezentat bilanţului activităţii Miliţiei în faţa lui Horobeţ. Aflaţi sub presiunea timpului, şefii miliţiei căutau soluţii grabnice. Într-o şedinţă de comandă, şeful îi întreabă pe cei din conducerea serviciilor cine ar fi în măsură să rezolve problema depistării câinelui. Colonelul Cigan, locţiitor la municipiu, l-a propus pe plutonierul major Ioan Coroian ca anchetator. Atunci comandantul, col. Gui Ioan, i-a încredinţat misiunea: “Pistruiatule, ia câţi ofiţeri doreşti şi să le spui că eu le-am dat ordin să execute tot ce le spui tu!”.

Planul de bătaie

Îndată după primirea sarcinii, Coroianu, mulţumit să-l aibă alături doar pe colegul său sectorist din zonă (căci nu voia să intre în conflict cu ofiţerii), a început, metodic, prin a-şi nota semnalmentele câinelui. A purces apoi la întocmirea listei cu persoanele suspecte, după care a trecut la restrângere a cercului bănuiţilor şi construirea câtorva ipoteze de lucru.
Cum nu prea se putea baza pe colegul său, care la încheierea programului pleca acasă (aşa cum e bunul obicei al bugetarilor), Coroianu a lucrat mai mult de unul singur. În ziua următoare, în peregrinările sale miliţieneşti, a ajuns şi pe strada Dara unde, vorbind cu localnicii, a aflat că ei au văzut câine cu semnalmentele celui căutat, priponit de un prun din gospodăria localnicului Victor Negrea. A mai aflat apoi că un copil al familiei Negrea, pe nume Stelian, ar fi fost văzut la plimbare cu un câine legat de bicicletă. Deja, Pistruiatul avea un bun punct de pornire. Continuând pe această pistă, l-a căutat pe Stelian, elev la o şcoală ajutătoare din Răteşti, unde a descoperit dulăul, pe care l-a transportat acasă la tovarăşul Horobeţ. Astfel, toată investigaţia a durat nu mai mult de o zi.

Deznodământ fericit

Nu vom descrie bucuria reîntâlnirii dintre câine şi stăpâni, dar vom adăuga că, drept recompensă, Pistruiatul a fost invitat la o sindrofie în familia Horobeţ.
Apoi, un telefon de mulţumire adresat adjunctului comandantului, col. Cigan, cuprindea şi aprecierea lui Horobeţ: “Ai un om de o sută de carate!”

Furt de la casa primului secretar Maria Bradea

La fel ca în cazul câinelui furat de la Horobeţ, comandantul poliţiei, col. Gui Ioan, l-a selectat pe subofiţerul Ioan Coroian pentru a-i da o sarcină importantă care o privea pe Maria Bradea, primul secretar. Revoltată, Bradea i-a reproşat comandantului faptul că s-a comis furtul în condiţiile în care casa este păzită de miliţie zi şi noapte.
În continuare, redăm conversaţia comandantului cu Ioan Coroian.
– Cu câteva zile în urmă, din curtea Mariei Bradea, de pe strada Nicolae Golescu, cineva a furat mai multe feţe de masă, a spus col. Gui. Te ocupi tu de cazul ăsta?
– Da, a fost răspunsul miliţianul.
– Mă, dar le găseşti?”, insistă col. Gui.
– Sigur, domnule comandant. Dar pot să intru în curte să mă edific? (Miliţianul avea nevoie de câteva dovezi palpabile, care să constituie probe).
– Nu, nu ai voie să intri în curte.
În aceste condiţii, tehnica adoptată de Ioan Coroian a fost să treacă gardul din strada învecinată – Martirilor Deportaţi şi să se plimbe de-a lungul gardului care delimita grădina casei Mariei Bradea. La un moment dat a fost zărit de menajeră, ceea ce a şi urmărit. Ea l-a luat la întrebări, părându-i-se suspectă plimbarea unui miliţian în apropierea casei. Atunci Coroian i-a spus ce anume caută, respectiv urmele lăsate de hoţ, iar ea l-a invitat în curte să-i explice ce şi cum s-a întâmplat.
Ioan Coroian a dedus că hoţul nu a intrat în curte de pe strada Nicolae Golescu, acolo fiind pază, ci dinspre strada paralelă – Martirilor Deportaţi. Pe acolo, putea să sară două garduri şi să sustragă bunuri.
Următorul pas în investigaţie a fost să meargă la casa unor romi din vecinătate şi să pună întrebări. Astfel a aflat că o femeie de aici a zărit din WC, fără să fie observată, un bărbat care avea ceva ascuns sub haine, pe burtă, “ca o pernă” când trecea gardul care delimitează grădinile celor două străzi. Având numele suspectului, l-a căutat şi condus la sediul Miliţiei pentru anchetă. De la bun început, el a recunoscut că a furat feţele de masă şi le-a dus pe malul Someşului, aşezându-se pe ele în timp ce pescuia. Într-adevăr, feţele de masă erau la locul indicat de hoţ.

Un scurt bilanţ al realizărilor lui Ioan Coroian

În afară de cele două cazuri rezolvate, în palmaresul realizărilor miliţianului Ioan Coroian menţionăm următoarele: 1. Descoperirea crimei din Pădurea Noroieni; 2. Bene Grigore, fost miliţian, a înjunghiat mortal un tânăr; 3. Bodor Csaba (aflat într-o formă de supraveghere) din Satu Mare a omorât-o pe Balazs Ildico; 4. Mare Marcel, student în anul IV la Facultatea de Mecanică Cluj, a omorât o fată în Pădurea Noroieni pentru refuzul de a-i restitui datoria de 50 de dolari; 5. Jager Ioan din Satu Mare şi-a ucis mama şi a ascuns-o într-un lan de porumb; 6. Gupcsa Alexandru din Micula a omorât două persoane, mamă şi fiică pe strada Şiru Mare Botiz; 7. Nicolae Boldea, Radu Bonte şi Nicolae Birichi l-au omorât pe Milak Istvan din Domăneşti; 8. Trufan Ioan din Micula i-a ucis pe soţii Ducai Vasile şi Tertulia din Micula Nouă; 9. 20 de cai au fost trecuţi şi vânduţi în Ungaria de hoţi din judeţ; 10. Văsâi din Bixad şi George, alias Coco, urmărit general, au violat două fete din Livada sub ameninţarea pistolului; 11. Patronul Ignat a furat bani din locuinţa vecinului său; 12. O gaşcă de trei hoţi din alte judeţe au fost prinşi la furat în Satu Mare; 13. Geani din Apa a spart şi prădat locuinţa unui localnic din Apa; 14. Betuker Ioan, din Satu Mare, dar domiciliat în Ungaria, a omorât pe Fogel Ştefan şi soţia sa, din Moftinu Mare.
Aceste cazuri sunt descrise şi în cartea intitulată Copoiul Pistruiat – crime sătmărene, de Ioan Coriolan Aniţaş, editată în 2009.
Ca urmare a acestor realizări de excepţie, în 1992, plutonierul adjutant Ioan Coroian a fost chemat de col. Vasile Fernea, comandantul Miliţiei, solicitându-i materialele în care relatează despre cazurile rezolvate de el. Apoi, Vasile Fernea a făcut un raport către ministrul de Interne cu propunerea ca Ioan Coroian să fie trecut în corpul ofiţerilor. Începând cu data de 1 februarie 1992, el a fost avansat la gradul de căpitan, primul caz de avansare a unui subofiţer fără studii superioare, după care au urmat două avansări în grad în rezervă. Actualmente este lt.col (r) şi propus pentru gradul de colonel.