Elevi şi profesori din trei şcoli sătmărene au cucerit Vârful Pietroasa

Asculta acest articol

Drumeţiile sunt activităţi recreative şi instructive foarte dorite şi apreciate de elevi.

Motiv temeinic pentru profesorul Gheorghe Munteanu să organizeze o excursie instructivă cu elevii din trei şcoli sătmărene, care au purces la cucerirea unor vârfuri montane.
Primul traseu a fost ales în judeţul Satu Mare.

La luna-Şes

Drumeţia a fost efectuată din viitoarea staţiune Luna-Şes, mai exact din parcarea de la staţia de telescaun, pe durata a 2 ore şi jumătate, când pe cărări de munte, când pe drumul forestier ce şerpuieşte prin pădure, până sus, în vârf (4,4 km). Coborârea a fost prelungită cu încă 2 km, până în aval de modestul şi pitorescul complex bisericesc, construit predominant din lemn. Traseul, destinat şi cicliştilor, este presărat cu indicatoare, un element cu totul nou pe traseele montane din judeţul nostru. Pădurea de foioase, în care predomină fagul, era transparentă, adică lipsită total de frunziş, permiţând o bună vizibilitate pentru supravegherea elevilor răspândiţi pe traseu.Cu toate că era o zi de la mijlocul lunii martie, cu o temperatură apropiată de zero grade, zăpada lipsea cu desăvârşire. În schimb, vestitorii primăverii: ghioceii, luşcuţele şi brânduşele, i-au întâmpinat aproape pretutindeni.

Caracteristici geografice

Vârful Pietroasa este cel mai înalt din judeţul Satu Mare. Are o altitudine de 1.200 m pe hărţi, însă Google Earth indică o altitudine maximă 1.180 m. Este situat pe limita cu judeţul Maramureş şi face parte din Munţii Igniş, munţi pe care geograful Grigore Posea i-a numit şi Munţii Poienilor, datorită numeroaselor poieni. Genetic este un munte vulcanic, a cărui activitate a încetat cu aproximativ 5 milioane de ani în urmă.

Cariera de piatră „Cornet“

Elevii au aflat, ca o primă dovadă asupra caracterului vulcanic al regiunii, că la cariera de piatră „Cornet“, se extrage o rocă vulcanică, andezitul. Situată la 3 km depărtare de DN 19, pe traseul ce duce spre Luna Şes, cariera este alungită pe circa 800 de metri şi este săpată în dealul cu acelaşi nume. Este cea mai mare carieră din judeţul nostru. Piatra de aici este dislocată prin explozii controlate, transportată la concasoare unde se obţin cribluri de diferite dimensiuni, o materie primă de calitate pentru macadamuri, pentru anumite tratamente aplicate şoselelor, precum îmbunătăţirea rugozităţii acestora, fiindcă şoselele se mai şi uzează de la un rulaj intens.

„Sfinxul Oaşului“

Aflorimente naturale apar sporadic începând de la poalele muntelui, dar cele mai vizibile şi impunătoare sunt coloanele de andezit situate foarte aproape de vârf, între care celebră este cea numită „Sfinxul Oaşului“, un monument al naturii. Acesta este un bolovan de câteva tone, cu aspect antropomorf, situat pe o astfel de coloană magmatică. El priveşte nestingherit, de câteva milenii spre Depresiunea Oaşului, cândva fund de mare.

Pe Vârful Pietroasa

Până nu demult, unul dintre cele mai izolate şi sălbatice zone ale judeţului nostru, Muntele Pietroasa în prezent este profund antropizat. Drumul forestier a fost ajustat prin defrişări, prin săpături dar pe alocurişi prin lucrări de nivelare şi de pietruire. Grupul de drumeţi a constatat la faţa locului, existenţa celor două staţii de telescaun pentru viitoarea pârtie de sky şi a stâlpilor aferenţi instalaţiei. Urmează probabil finalizarea pârtiei, care este încă un teren accidentat şi cea mai grea misiune, probabil va fi, „achiziţionarea“ zăpezii în anotimpul de iarnă, un anotimp cu temperaturi pozitive, tot mai frecvente. Chioşcul din lemn, asamblat lângă izvorul din vârf, este o construcţie bine venită, un loc plăcut de popas şi de adăpost. Din păcate tufişurile de afine care abundau cândva pe vârf, formând un covor arbustiv compact, au cam dispărut de parcă cineva le-a smuls intenţionat. Singurul animal întânit în acea zi a fost o cioară, care a traversat în zbor Vârful Pietroasa. Venise din Maramureş. De la cei doi paznici, prezenţi la datorie, întâlniţi la una din staţiile de telescaun, elevii au aflat, că dumnealor au descoperit recent urme de labe de urs pe versantul maramureşan al Pietroasei.

Un jacuzzi natural

Şoseaua care leagă localitatea Negreşti-Oaş de Luna Şes este impecabilă ca şi construcţie şi a necesitat mari investiţii financiare. Construcţia ei a determinat anumite modificări ale morfologiei albiei râului Talna Mare, vale care atrăgea atenţia prin sălbăticia ei. Era cândva, în albia minoră, o marmită de eroziune, numită de localnici Holbura Talnei. Ea a dispărut cu desăvârşire în urma lucrărilor de amenajare a şoselei. Holbura era un fel de jacuzzi natural, situat imediat după o cataractă. A fost săpată în andezit de căderea înspumată şi de vârtejurile apei râului. A avut o adâncime de până la doi metri, iar vara adesea trecătorii se îmbăiau, având parte obligatoriu şi de un hidromasaj. În ea se puteau scălda simultan circa zece persoane.
Pe lângă echipamentul neadecvat ascensiunii pe munte, un alt factor de risc pentru turişti îl constituie şoseaua. Lipsesc trotuarele! Mai apare subit câte un posesor de autoturism, din zonă, care goneşte de-a lungul şoselei, accelerând mai ales la vederea unui grup de excursionişti. Probabil pentru a i se remarca măiestria de pilot aspirant de Formula 1. Sau poate sperând că doar astfel, gonind cu decibelii după el, cineva din grupul de turişti îl va urmări cu admiraţie, suspinând.

Cu ce s-au ales drumeţii

În urma excursiei, participanţii, au rămas cu satisfacţia de-a fi urcat pe cupola judeţului Satu Mare. De acolo, au admirat îndepărtările, pe traseu sau împrietenit cu codrul, au cunoscut noi obiective turistice, au constatat diferite modificări antropice, inevitabile, pe care natura este nevoită să le tolereze, s-au şi distrat, ca şi elevii. Cei cu aptitudini vocale înnăscute şi cu surplus de energie, au simţit nevoia, uneori, să se descarce, ascultându-şi în mod repetat propriul ecou. De asemenea s-au realizat sute de fotografii şi filmuleţe. Ajunşi acasă, aerul curat, mişcarea, buna dispoziţie şi febra musculară, au fost ingredientele minune, pentru un somn consistent şi de durată, pentru mulţi dintre participanţii la acea drumeţie.

Componenţa grupului

Au participat elevii: Câmpean Mihail Octavian (clasa a IV-a B), Borbei Andrea Ioana, Crişan Giulia (clasa a V-a A), Berindan Carina, Caraba Cosmina, Gyerman Otto, Kelemen Kristian, Lung Ana Cristina, Meghişan Darius, Lazari Davide, Micu Emil, Niste Cristina, Por Larisa, Pricop Antonia, Sike Denis Dinu, Urate Sonia Ştefania (clasa a V-a B), Chioran Delia Malanca, Forţiu Adrian, Lung Patricia, Răcăşan Andreea Maria, Szeremi Cristian Daniel (clasa a VI-a A), Ilosvai Krisztian, Gavriş Adrian, Matei Cosmin (clasa a VII-a A), Toth Alex (clasa a VII-a B), Roca Miruna (clasa a VIII-a A), Ardelean Raul, Bontya Thomas, Cadar Raul, Conolos Bianca, Fiţ Narcisa Paula, Jenei Matei, Kurpe Ariana, Petric Denisa, Skirta Alin, Tivadar Iulia (clasa a VIII-a B), de la Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu“, elevii Covaci Diana, Munteanu Daria, Torok Mircea (clasa a VI-a A) de la Şcoala Gimnazială „Grigore Mosil“ şi eleva Reszmuves Adriana (clasa a XI-a A) de la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi“ – Satu Mare.
Însoţitorii elevilor au fost: invitat de onoare a fost profesorul Gheorghe Gheorghiade, care la cei 75 de ani împliniţi, a fost mereu în fruntea convoiului, fapt ce a impresionat şi elevii în mod plăcut, motivându-i. Au mai participat: Man Adriana, profesor de educaţie fizică; Tarţa Călin Vasile, excursionist împătimit; Paşca Ioan – profesor de educaţie tehnologică; drd. Cordea Marta, specialist în carte veche, de la Biblioteca Judeţeană; Chiculescu Dan, expert în drumeţii; Munteanu Adela, învăţătoare (Baia Mare); Negrea Iulian, educator la o grădiniţă (Baia Mare) şi Munteanu Gheorghe, profesor de geografie (care ne-a comunicat informaţiile de mai sus).