Asculta acest articol
Şirul nemulţumirilor sătmărenilor la adresa unor angajaţi ai Unităţii de Primiri Urgenţe Satu Mare de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare continuă cu încă un caz petrecut în cursul nopţii de 21 spre 22 februarie. Este vorba de o familie care şi-a adus la UPU bunica în vârstă de 93 de ani cu multiple probleme de sănătate: respiratorii, cardiovasculare. Din cele relatate de aparţinători, bătrâna a fost primită în UPU în jurul orei 21.00 după care medicul a început să îi facă investigaţiile.
După câteva ore de aşteptare în care n-au primit nicio informaţie, familia a încercat să afle care este totuşi starea de sănătate a bunicii, dacă se impune internarea, o operaţie etc. La un moment dat, fiica femeii a fost chemată în UPU pentru a mijloci o discuţie cu pacienta, din cauza hipoacuziei datorate vârstei.
Între timp agentul de pază de la UPU a adoptat faţă de oameni un comportament total neadecvat, de parcă s-ar fi aflat pe propria moşie, sau chiar mai mult a confundat spitalul şi pacienţii cu manifestările dintr-un club de noapte. Extrem de arogant, cu un limbaj de stradă, agentul s-a ridicat dintr-un scaun cu rotile şi a început să vocifereze la aparţinători ( la fiica pacientei), să iasă din spaţiul de consult, ba mai mult a ameninţat că îşi anunţă şi colegii. Aceeaşi atitudine dispreţuitoare a avut-o şi cu un alt pacient aflat pe o targă care gemea de durere, căruia i-a spus să tacă. Oamenii au sesizat că agentul în timpul lucrului nu purta legitimaţia la vedere pentru a putea fi identificat de către cei care au nevoie de o informaţie.
Iritat de atitudinea angajatului de la pază, nepotul bătrânei l-a întrebat cu ce drept vorbeşte aşa cum aparţinătorii. Agentul nu s-a oprit şi a continuat cu aceeaşi aroganţă să-l intimideze cu tot felul de ameninţări. Într-un final toată această tensiune s-a aplanat la intervenţia altor agenţi de pază care au ascultat cele relatate de aparţinători şi au cerut să fie înţelegători, ba mai mult au susţinut că într-adevăr colegul lor nu are atitudinea potrivită.
Cert este că aşteptarea aparţinătorilor s-a prelungit până în a doua zi, respectiv 22 februarie la ora 5 dimineaţa când bătrânica a fost lăsată acasă.
Pe lângă atitudinea unor cadre, pacienţii şi aparţinătorii reclamă timpul de aşteptare nepermis de mult, fie pentru a fi consultaţi, fie pentru ambulanţa care să-i transporte pentru consultul interclinic – interdisciplinar care de obicei presupune trasportul pacientului la celelalte locaţii ale spitalului.
O altă nemulţumire vizează modul de organizare a activităţii. Bolnavii ajung să aştepte şi câte două ore sau chiar mai mult pentru a fi disponibilă o targă şi brancardierul care să îi ducă la investigaţii (radiologie, CT, ecografie etc.). Oamenii îşi pun întrebarea şi pe bună dreptate despre această condiţie legată de timpii de intervenţie. Ei ajung să creadă că uneori viaţa lor depinde de un brancardier, de asistentul care face triajul şi include pacientul într-un anumit cod de urgenţă, de transportul interclinic şi multe alte situaţii care ţin de organizare
Fii primul care comentează