Asculta acest articol
Au trecut cam mulți ani, vreo zece, de când piesele lui Ray Cooney nu au mai fost puse în scenă la Satu Mare. Maestru al comediei, să-i zicem așa, bulevardiere, dramaturgul britanic a fost unul din preferații fostului director artistic al secției române, Cristian Ioan. De data asta, una din piesele lui a fost pusă în scenă de Trupa Harag Gyorgy.
La secția română au fost puse în scenă mai multe din piesele acestui prolific și prolix autor de comedie: “Și miniștrii calcă strâmb”, “Bigamul”, “Prins în plasă (Bigamul II)”, spectacole care au făcut săli pline și au contribuit, printre altele, la consacrarea unui comic de mare renume al trupei Teatrului de Nord, regretatul Vasile Blaga. Ray Cooney are succes. Are formulă și idei. Are, mai ales, tupeu. Și, poate cel mai important, pare să fi reunit cele două curente ale umorului britanic: burlescul grosier tip Benny Hill și poantele fine, de limbaj, consacrate de autori ca George Bernard Shaw sau Jerome K. Jerome. Iese de aici un cocktail pe care domnul Ray nu se sfiește să-l pună pe foc până dă în clocot. O seară la o comedie de-a lui te lasă cu gustul unei căni de vin fiert bine asortate cu mirodenii, fix cât să nu treacă pragul dincolo de care poțiunea ar deveni grețoasă.
Secretul unui spectacol reușit de umor britanic e să-l faci și să-l joci cât mai serios cu putință (capitol la care “Soldatul de ciocolată“ de la Odeon a lăsat de dorit, cu tot renumele lui Andrei Șerban). Trebuie să crezi în personaje și să transmiți asta celor din sală. Regizorul Lendvay Zoltan a reușit asta. La premieră s-a râs sincer, au lipsit în mare parte șarjele, jocul a găsit echilibrul între cele două extreme: cabotinismul sau trimiterea poveștii în derizoriu. Poate că a ajutat și faptul că Trupa Harag vine imediat după “Mătușa lui Charley”, o piesă de același gen, chiar dacă adaptată de întreprinzătorii impresari maghiari. Iar decorul amenajat de invitatul Batonyi Gyorgy este impecabil: funcțional și cu detalii și trasee care accentuează comicul unor situații.
Nu avem de gând să povestim toată nebunia din această piesă intitulată “It runs in the family”, poate s-ar putea traduce “Streche de familie”. Un medic își regăsește amanta și fiul din flori și, încercând să se scoată basma curată în fața celorlalți, merge din greșeală în greșeală spre victoria finală. Amănuntele merită să le descoperiți în sala de spectacol. Mai ales că actorii sunt bine distribuiți și participă cu mult gust la acest festin comic. Nagy Csongor e în stare să debiteze cele mai mari enormități cu cele mai sobre mutre din lume, iar Bogar Barbara ne arată că poate mult mai mult, într-un rol de femeie matură și cu schepsis. Bodea Tibor revine în rolul unui doctor bun la toate, care într-un final se alege cu o familie picată din cer, și îl joacă ireproșabil. Peter Attila Zsolt reușește să-l facă credibil și simpatic pe sergentul din ce în ce mai confuz, într-un rol în care ispita gagului gros pândește la tot pasul. Bessenyei Istvan e bobul de piper din zisa cană de vin, aparițiile lui sporind doza de umor și fiind un fel de alter-ego al unui spectator zăpăcit la toată țesătura de încurcături. La fel pare, din partea feminină, Keresztes Agnes în rolul unei asistente care intră uneori, cu o figură amuzată, ca și cum zile ca aceea sunt cele mai obișnuite lucruri pe secția de neurologie, unde oamenii au nervii slabi, nu-i așa? Rappert-Vencz Gabor ne arată un șef scorțos, Mehes Kati e din nou solară și sprințară în rolul bunicii, Orban Zsolt, Moldovan Blanka și Frumen Gergo sunt bufonii de serviciu, iar Marko Eszter dă o notă de duioșie unui final mai sentimental decât l-am fi anticipat.
Fii primul care comentează