Asculta acest articol
Exact acum o lună scriam în această pagină că muzica de operă ar putea avea un viitor frumos în Satu Mare, atât din punct de vedere al vocilor formate aici, cât și ca atracție pentru publicul spectator. N-a trecut mult timp și intuiția noastră începe să se confirme.
În această săptămână am avut ocazia să vedem în sala teatrului sătmărean spectacolul realizat de Opera Maghiară de Stat din Budapesta cu lucrarea “Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, o operă comică în cel mai pur stil italian, dar de data asta cântată în limba maghiară (și supratitrată în limba română). Pentru prima oară în mai bine de trei decenii sătmărenii interesați au avut ocazia să vadă o operă pusă în scenă ca la carte, cu decor, regie, costume, orchestră, dirijor, tot ce trebuie. Opere în variantă de concert au mai fost pe scena Filarmonicii (ne amintim de “Traviata” cu Nicoleta și Ioan Ardelean), recitaluri de canto se fac destul de des, mai ales de când clasa profesoarei Lavinia Cherecheș ne vizitează cel puțin de două ori pe an, dar opera este un gen care trebuie gustat în forma sa deplină, iar prezența artiștilor maghiari la Satu Mare nu poate decât să ne bucure. Mai ales că echipa Operei din Budapesta a avut generozitatea să ofere fiecărui spectator un pachet promoțional cu două discuri și două reviste, fapt care credem că e un semnal că vizita lor va fi repetată în stagiuni viitoare.
În acest an s-au împlinit 175 de ani de la premiera lui “Don Pasquale” la Teatrul Italienilor din Paris. Premiera spectacolului de la Budapesta a avut loc în 2016. Subiectul operei este unul destul de convențional, respectând tipurile de personaje din commedia dell’arte (Don Pasquale, amorezul ramolit, ar fi Pantalone, Ernesto, tinerelul, ar fi Arlecchino, senzuala Norina e cu siguranță Colombina, iar machiavelicul doctor Malatesta nu e altceva decât Dottore). Donizetti scria repede și nu se jena să-și recicleze subiectele, sub presiunea cererilor venite de la teatre. Dar opera aceasta e agreabilă, comică fără exagerată vulgaritate și plină de melodia atât de tipică epocii belcanto căreia îi aparține.
Cel mai bun din distribuție ni s-a părut Andras Kaldi Kiss, baritonul ce a cântat rolul Malatesta, elegant în voce și prezență, artist cu roluri importante la activ. După ce s-a încălzit în primele minute ale primei arii, soprana Rita Szemere a oferit o seară delicioasă, atât vocal cât și ca prezență scenică, vocea ei fiind plină și asertivă, deși uneori pasajele de coloratură au scârțâit. Mai puțin convingător a fost tenorul Janos Szerekovan, cu o voce mică, parcă nelucrată cum ar trebui; de altfel, el nu a prea primit până acum roluri principale. Totuși, aria sa din actul 2 a avut sensibilitatea cerută de partitură. Rutinatul bas Laszlo Szvetek și-a lucrat foarte profesionist rolul titular și a accentuat, ca actor, latura comică, iar vocal nu avem nimic a-i reproșa, proiecția impecabilă riscând uneori să-l acopere pe bietul tenor. Rolul notarului, jucat de Laszlo Beothy Kiss, e prea mic ca să-l analizăm. Orchestra dirijată de Geza Koteles s-a acomodat binișor cu fosa ceva mai mică a teatrului și a oferit un acompaniament plin de spirit comic.
Un cuvânt bun pentru decorul amenajat de Eva Szendrenyi, sursă suplimentară de comedie, și pentru mult aplaudatul moment al corului servitorilor. Dincolo de toate, seara de operă a dovedit că Satu Mare poate găzdui cu succes asemenea spectacole, iar disciplina publicului a fost impecabilă.
Peste încă o lună, la Casa de Cultură a Sindicatelor, sătmărenii se vor putea reîntâlni cu teatrul liric în “Nabucco” de Verdi, spectacol realizat de Asociația Opera Vox.
Fii primul care comentează