Asculta acest articolSocietatea civilă nu mai are impactul de la începutul anilor ‘90. O altă Aliantă Civică a anului 2009 nu mai este posibilă. Viata politică s-a diversificat. De asemenea, lupta politică se desfășoară după alti parametri. Asta nu diminuează rolul intelectualului, și în general al oamenilor de cultură, în campaniile electorale. Nu este pentru nimeni un secret că președintele Traian Băsescu se bucură de sprijinul grupului Pleșu-Liiceanu-Patapievici.
Fără să aibă notorietatea lor, alti intelectuali sunt legati într-un fel sau altul de partidele politice. S-ar cuveni remarcati în primul rand oamenii de cultură salariati ai diverselor institutii de cultură locale și centrale. Fiecare are o anumită optiune politică, deși nu este înregimentat într-un partid. Intelectualii nu mai sunt organizati în asociatii implicate direct, pe fată, în lupta electorală, dar sunt prinși în joc, nu stau pur și simplu pe margine.
Scriitorii, artiștii plastici, actorii, muzicienii, adună în jurul lor prin natura profesiei iubitori de cultură. Discutand între ei, se transformă în agenti electorali, cu sau fără voia lor. Nu întamplător sectia “propagandă“ în regimurile totalitare erau arondate ministerului culturii. “Propaganda” este indisolubil legată de cultură.
De aici vine interesul cu totul special pe care liderii politici îl acordă liderilor de opinie, intelectualilor de toate facturile.
Categorie socială defavorizată, cadrele didactice sunt, de asemenea, în vizorul partidelor politice. Cine are trecere la directorul școlii, la profesori și învătători, se asigură de un anumit număr de voturi. ~n fiecare sectie de votare nu se întamplă să nu intre un cadru didactic. Nu se mai pune la socoteală faptul că fiecare cadru didactic se bucură de un anumit respect în comunitate.
Era cat pe ce să-i uităm pe preoti. Ca agenti electorali, fetele bisericești trec înaintea profesorilor, imediat după primari. Mai trebuie adăugat că se implică mai mult din necesitate. Fiecare biserică are nevoie de un mic ajutor financiar. ~n functie de optiunea politică a părintelui, anumite fonduri de la buget se directionează către anumite parohii.
Nu întamplător noua lege a învătămantului interzice directorilor de școli să mai fie membri în vreun partid politic. La fel ar trebui să se întample cu o serie de alti functionari. Practic și crașmarul are posibilitatea să influenteze votul unor cetăteni cu harul betiei, dar săraci.
Orice s-ar spune, rolul intelectualilor, înregimentati sau nu politic, rămane esential. Faptul că nu sunt asociati ca la începutul anilor ‘90 face mai putin vizibilă activitatea lor. Dar pe măsură ce anarhia se instalează tot mai mult în viata socială, crește necesitatea asocierii în alte formule decat partidele politice. Spre deosebire de dispărutele asociatii profesionale a intelectualilor, o remarcă aparte merită sindicatele. Ele au reușit să se perfectioneze și rolul lor în viata socială nu mai poate fi contestat.
Fii primul care comentează