Două armate disciplinate

Asculta acest articol

Traian Băsescu în lungul său mandat de cinci ani nu a avut noroc la premieri. L-a desemnat pe Călin Popescu Tăriceanu într-un moment de euforie, după neașteptata sa victorie asupra lui Adrian Năstase. După câteva luni de zile a regretat. Tăriceanu s-a dorit un prim-ministru independent și nu a mai ascultat de Băsescu. Cei doi au coabitat patru ani.
La sfârșitul mandatului, după alegerile parlamentare, președintele Băsescu a reușit să aducă la guvernare două partide concurente. Premierul desemnat Theodor Stolojan și-a depus mandatul îninte de a-și prezenta echipa în fața parlamentului. A urmat desemnarea lui Emil Boc. Coaliția PDL-PSD condusă de primarul de Cluj devenit prim-ministru și-a dat obștescul sfârșit în urma unei moțiuni de cenzură. Traian Băsescu nu i-a sărit în ajutor. Emil Boc a rămas într-o poziție ingrată după ce președintele l-a nominalizat pe Lucian Croitoru, un om din afara partidului.  Dar PDL, ca un adevărat partid prezidențial, nu comentează deciziile președintelui. Emil Boc se aliniază dorinței președintelui Băsescu fără niciun fel de comentarii, însă se lovește de partidele adversare. De aici înainte se vede clar că el nu are statutul unui adevărat lider de partid. În mod natural el însuși trebuia să negocieze cu restul partidelor. Nu Lucian Croitoru, nu Traian Băsescu, ci însuși Emil Boc ar fi trebuit să aibă un cuvânt greu de spus, în calitate de președinte al Partidului Democrat Liberal.
Cu câteva ore înainte de începerea oficială a campaniei prezidențiale, România se află într-un blocaj. Nu are guvern întreg, fiecare ministru ocupând două portofolii. Mai mult, fiind demis prin moțiune de cenzură, nu poate lua decizii majore, interne și externe. Marea problemă este numele viitorului prim-ministru. Președintele refuză să nominalizeze o persoană care are majoritate parlamentară, iar partidele refuză să voteze omul președintelui. PDL este prins la mijloc, între președinte și restul partidelor. Practic, liderii partidului nu mai au opinii personale. Toți repetă ceea ce spune președintele Băsescu. S-a ajuns atât de departe încât un partid în întregul lui, fără nicio excepție, susține un prim-ministru desemnat de președinte despre care nici nu auziseră. Zice Traian Băsescu că trebuie desființat Senatul. Foarte bine, spun senatorii democrat-liberali, să ne desființeze, chiar asta ne dorim.  Avem în PDL unul dintre cele mai disciplinate partide care au existat în România postcomunistă. Armata disciplinată a lui Băsescu va intra în campanie electorală cu un singur scop: să-l susțină pe liderul lor spiritual. Ultimele evenimente ne arată că și în majoritatea formată pentru susținerea lui Klaus Iohannis s-a instaurat disciplina. PSD-PNL-UDMR și grupul Minorităților acționează tot ca o armată disciplinată. Pentru cele două tabere se pune o problemă de supraviețuire, legată de cel ce va ajunge președinte. Dar lumea va merge mai departe, indiferent de cine ajunge șeful statului. Dacă Băsescu pierde, pentru PDL efectul pare catastrofal. În realitate, partidul va ieși din izolare. PSD s-a grăbit să bată palma cu PNL și UDMR în eventualitatea pierderii alegerilor prezidențiale de către Băsescu. Refacerea fostei alianțe dintre PNL și PDL fără Băsescu este o variantă reală, cu mari posibiltăți de realizare.
Dar lucrurile sunt mult mai încurcate. Se joacă tare. O majoritate formată din PSD-PNL-UDMR și Minorități ține piept președintelui și partidului său refuzând să voteze un guvern Croitoru. Este în joc dizolvarea actualului parlament? Știe doar președintele actual ce planuri are.
Cum stăm? Nu avem guvern, se intră în campanie pentru alegerea unui nou președinte, se pune în discuție dizolvarea parlamentului. Se poate ceva mai rău?