Un cabinet semi-politic?

Asculta acest articol

Se pare că înainte de alegeri Emil Boc nu a avut o listă care să cuprindă miniștrii viitorului guvern. De unde se poate trage concluzia că  PD-L nu avea siguranța că Traian Băsescu va recâștiga un mandat. Pe de altă parte nu se avea în vedere nici măcar posibilitatea ca PNL să refuze intrarea la o guvernare de dreapta.
Trebuie pe bune să credem că în perioada electorală nu s-au făcut liste cu posibilii miniștri în eventualitatea unui guvern minoritar sau a unei coaliții minimale, în speță cu UDMR. Din aceste cauze Cabinetul Boc se construiește cu greu. Se schimbă de la o zi la alta componența, stabile rămânând doar cinci nume: Emil Boc, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Elena Udrea. Asta spune ceva despre capacitatea partidului, despre o penurie de cadre sau despre o nesiguranță privind rezolvarea problemelor economice și sociale în următoarea perioadă. Practic PDL s-a redus la fostul PD. Niciun nume greu din lotul Stolojan-Flutur nu este cap de afiș la formarea noului guvern. Este adevărat că nu se regăsesc nici persoane apropiate președintelui Băsescu. Ce să însemne acest lucru? Că este o echipă de sacrificiu? Că guvernul se face la întâmplare, alergându-se după personalități independente? Modificările de la Externe, frământările de la Agricultură, nu în ultimul rând împărțirea portofoliilor între PDL și UDMR, lasă să se înțeleagă că nu a existat o idee preconcepută despre un Cabinet clar bătut în cuie.
Precaut, ținând cont de faptul că 2010 va fi un an extrem de greu, președintele Băsescu își va fi luat o minimă măsură de protecție. În sensul că va sacrifica guvernul încropit în zilele premergătoare Crăciunului pentru a-și consolida imaginea de președinte al tuturor românilor, situat deasupra partidelor întrucât se află la ultimul mandat. Pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat pe scena politică postelectorală ar trebui să știm ce rol își rezervă Traian Băsescu pentru următorii cinci ani. Va deveni din președinte-jucător un președinte-reformator? Va fi același politician abil, dornic de răzbunare pe partidele politice adversare? Este un lucru cunoscut că și-a dorit un partid de dreapta mare, care presupunea fuziunea dintre PD și PNL. De aici liberalii au tras concluzia că Băsescu vrea să le desființeze partidul. S-a vorbit despre faptul că și-a propus să desființeze UDMR prin sprijinul acordat Partidului Civic Maghiar. La viitoarele alegeri, având în vedere că UDMR și-a rezervat din trei ministere două foarte dificile – sănătatea și cultura – și prin încurajarea disputelor din interiorul comunității maghiare, s-ar putea ca nici UDMR, nici PCM să nu intre în Parlament.
Adăugând la lista adversarilor și PSD, trebuie totuși să admitem că este un război prea mare chiar și pentru Băsescu. Nu este un supraom și nu are instrumentele necesare distrugerii a nu mai puțin de trei partide parlamentare. Ca partid, nici PDL nu este unul foarte puternic. Mai are de muncit până să atingă nivelul partidului-stat din timpul guvernului Adrian Năstase. După învestirea guvernului, principalele acțiuni politice ale democrat-liberalilor vor fi legate de criza economică și de consolidarea partidului. O redută cucerită mai trebuie și apărată. Cum se va descurca PDL în postura de principal partid de guvernare? După alegerile din 2008 a împărțit în mod egal puterea cu PSD, cel puțin în privința ministerelor. Acum doar aparent duce greul.
Interesant e că nu și-a rezervat  ministerele-cheie, apelând la “independenți” la Finanțe și Agricultură, la Justiție și Externe. La Educație a nominalizat întâi un sindicalist, destul de nepopular, ce a fost schimbat în ultima clipă. De aici tragem concluzia că PDL nu și-a asumat sută la sută actul de guvernare în cunoscutele condiții de criză.
Vedem în PDL un partid al cărui candidat a câștigat alegerile prezidențiale, dar care continuă să joace cartea unei participări minimale la guvernare. Ceva nu miroase a bine. Pregătește cumva Băsescu trecerea lui Emil Boc în rezerva de cadre de gradul doi? Poate că președintele se gândește deja la guvernul de după guvernul Boc.