Raporturi inversate

Asculta acest articol

Guvernul Boc a trecut. Deşi social-democraţii şi liberalii au luat în ajun decizia de a reprima noul guvern, de a nu-i acorda votul, lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. O bună parte dintre membrii celor două partide din opoziţie, PSD şi PNL, au acordat noului executiv votul lor. Cifra parlamentarilor care nu au ţinut seama de decizia conducătorilor lor de partid se presupune că ar fi de circa 40. Cert este că cele două partide au un total de aproximativ 230 de reprezentanţi în legislativ, iar împotriva guvernului Boc au votat doar 135 dintre aceştia.
După o perioadă lungă de timp România are un guvern, aceasta este marea realizare a zilei de miercuri. Miniştrii şi-au preluat funcţiile în cursul aceleiaşi zile, iar după-amiaza au aprobat şi noul buget.
Este o mare deosebire între ziua când guvernul Boc anterior a fost demis în urma unei moţiuni de cenzură şi ziua când acelaşi premier a primit votul de încredere. În octombrie lumea politică era obsedată de apropiatele alegeri, taberele îşi pregăteau armele, îşi ascuţeau săbiile, interesul naţional dispăruse ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Tabăra politică aflată azi în opoziţie era sigură de victoria ei, întreaga suflare social-democrată şi liberală îl vedea pe Mircea Geoană la Cotroceni şi avea certitudinea că executivul va fi format din PSD şi PNL.
Raporturile au fost inversate de victoria lui Traian Băsescu după al doilea tur de scrutin. Şi miercuri, în locul unui guvern de alianţă a social-democraţilor cu liberalii condus de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, l-am găsit din nou pe Emil Boc.
Dacă încercăm să fim obiectivi, considerăm că trecerea prin Parlament a guvernului este normală. Ar fi urmat din nou acel joc nedorit al prezentării unui nou premier sau cel al alegerilor anticipate. Preşedintele Băsescu nu ar fi cedat în ruptul capului opoziţiei controlul asupra executivului. De asemenea, spectrul unor alegeri anticipate ameninţa întregul Parlament. Noi alegeri parlamentare nu ofereau niciunui reprezentant din legislativ certitudinea că îşi va ocupa din nou poziţia. Or fiecare dintre ei a întâmpinat greutăţi materiale în campania electorală precedentă, unii dintre parlamentari vorbind de împrumuturi la bancă sau de mobilizarea dificilă a unor sponsori.
Evenimentul de miercuri este unul interesant, dacă ne gândim că de la Revoluţie au trecut exact 20 de ani. Nimănui pe vremea aceea  nu i-a trecut prin minte că era începutul unei noi lumi, al unei noi vieţi, şi sociale, şi politice. Toţi se concentrau numai asupra înlăturării dictaturii, crezând că după dispariţia comunismului va curge numai lapte şi miere. De aceea, poate, reînvierea amintirilor despre decembrie 1989 înseamnă azi o prelungită şi dramatică comemorare a martirilor şi nu încape nicăieri un dram de sărbătoare, cum poate ar fi fost normal.  Toţi ne amintim numai lucruri triste, numai spaimele acelor zile, dar nimeni nu ridică azi vesel braţele sărbătorind şi victoria asupra răului.
Revoluţia a învins, au căzut numeroşi români pe baricadele ei, dar odată cu aceştia a murit şi speranţa. România după Revoluţie a trecut prin convulsii grave, semănate de o administrare proastă, dar şi de sechelele inoculate de o dictatură bestială. Ţara noastră a fost preluată de o clasă politică sensibilă doar la interesele ei. Acest lucru s-a văzut la 22 decembrie şi se poate vedea şi azi.