Asculta acest articolRareori se întâmplă ca un partid să iasă întărit după o prelungită perioadă de campanie electorală. În general, formațiunile care câștigă devin mai puternice la guvernare. Ar fi cazul PSD-ului după alegerile din 2000. Însă după patru ani de creștere partidul avea să intre în criză. Situația continuă și se poate spune că social-democrații în curând vor împlini șase ani de opoziție. Scurta perioadă a alianței cu PDL a adus mai multe necazuri decât beneficii.
La polul opus se află PNȚCD. După intrarea spectaculoasă la putere, având și președinte și prim-ministru provenind din rândul partidului lor, țărăniștii s-au afundat într-o criză profundă, ieșind practic din viața politică.
Aceste două exemple le are în față PDL. Istoria recentă nu oferă alte variante. Actualul partid de guvernare poate găsi o altă cale, considerându-se total diferit atât față de PNȚCD, cât și de PSD? Pe ce se bazeazâ? Pe faptul că Traian Băsescu este altfel decât Emil Constantinescu. Restul argumentelor sunt de ordin subiectiv. Toate partidele au ceva în comun, fie și pentru că activează în România și sunt formate din români.
Nici nu s-a uscat cerneala pe jurămintele depuse de miniștrii Cabinetului Boc 4 și în partid au apărut fisuri. Când unul, când altul dintre cei care au făcut campanie pentru Băsescu încep să arate înspre lucrurile care li se par lor că nu sunt în regulă. Theodor Stolojan însuși declara că PDL trebuie să se reorganizeze. Cristian Preda, fost consilier prezidențial, ajuns euro-parlamentar, spune că partidul dă semne că se oligarhizează. Îl avea în vedere pe tânărul Honorius ajuns pe lista PDL la alegerile parțiale din București.
Toate, dar absolut toate partidele decad în urma unor lovituri din interior. Țărăniștii s-au mâncat unii pe alții. Social-democrații l-au vândut pe Adrian Năstase. Dar după ce Năstase însuși le-a dat o lovitură mortală “greilor” din partid. Geoană i-a îndepărtat pe toți cei ce nu-i erau loiali. În fiecare partid au apărut tabere, grupări care s-au luptat între ele până la distrugere. Acum partidul din centrul atenției este PDL. Taberele nu sunt clar delimitate, dar pe măsură ce binefacerile guvernării se vor revărsa peste o parte dintre membrii partidului, vor apărea focarele de scandal. Oamenii lui Stolojan proveniți din PNL nu au primit funcții administrative. Noua generație de promovați, gen băiatul Honorius Prigoană, sunt preferați în locul vechilor PD-iști, neapreciați conform vechimii și loialității lor față de partid. Se pot depista în stadiu incipient cel puțin patru direcții în PDL, cu un anumit specific la centru și cu altul diferit în teritoriu. Poate nici nu va fi nevoie de opoziție. Cetățile puternice sunt dărâmate întotdeauna din interior.
Partidele parlamentare de opoziție au propriile lor probleme. Ion Iliescu spunea că 2010 este un an de cotitură pentru PSD. Alegerile pentru conducerile județene, apoi cele naționale, pun partidul în stare de război intern. La fel stau lucrurile și în PNL. Adepții intrării partidului la guvernare scot securea războiului împotriva echipei Antonescu. Situația UDMR este ușor schimbată, în sensul că amenințările vin de la alt partid, respectiv de la Partidul Civic Maghiar.
Cu formațiuni politice atât de vulnerabile se mai poate vorbi despre o guvernare de succes? Se pare că niciun partid nu este pregătit să se confrunte cu criza. Politicienii sunt mai preocupați de lupta pentru putere în interiorul propriului partid decât de scoaterea țării din impas.
Fii primul care comentează