Asculta acest articolAlegerile dintr-un colegiu din București au fost un fel de linie trasă sub rândurile de alegeri din ultimii doi ani. S-au confruntat două blocuri politice și doi candidați, aproape simbolici. PDL s-a aflat față în față cu alianța PNL-PSD. Rezultatul: 70 la 30. Un alt element demn de luat în seamă este absenteismul. Doar un sfert din populația cu drept de vot s-a deranjat și a mers la urne.
Întrebarea este dacă rezultatele de la București se vor repeta în toată țara în cazul unor alegeri parțiale. Este foarte posibil. Acesta este raportul real dintre principalele partide politice. Dacă Traian Băsescu iese din joc, PDL revine la dimensiunea sa reală, undeva în jurul a 30 de procente.
Victoria candidatului Radu Stroe dă credibilitate ideii lui Crin Antonescu de a menține alianța cu PSD. Se poate spune că împreună pot câștiga mai mult decât separat. Problema e că în PSD au reînceput luptele interne pentru putere. Probabil că alegerile parlamentare de peste doi ani vor găsi un alt partid, condus de o altă echipă. În 2012 este foarte posibil ca și PNL să fie condus de o altă echipă. În ambele partide s-au format grupuri de presiune, oameni nemulțumiți de stilul de conducere al lui Crin Antonescu și Mircea Geoană. Dar până una-alta avem un rezultat al unor alegeri. PDL a înregistrat una dintre cele mai usturătoare înfrângeri.
Prima concluzie: direcția în care se îndreaptă partidul nu este cea bună. Micul grup, în frunte cu Cristian Preda, care a tras semnalul de alarmă a avut dreptate. Experimentul Prigoană nu a dat roade la București. Cu toate acestea, el este pe cale de a se multiplica la nivel de țară. În fiecare județ au ieșit la iveală zeci și zeci de mici honoriuși, puși pe funcții pentru care nu sunt pregătiți.
După cum se vede, rezerva de cadre a democrat-liberalilor este destul de subțire. PDL se află aproximativ în situația PNȚCD-ului de acum 13-14 ani. Le-au moștenit năravurile: întâlniri în cercuri restrânse, chefuri de partid, fără invitați din afară, discuții pe la colțuri. Nu a trecut nici luna de miere de la învestitura guvernului și au apărut deja grupurile rivale. Lipsa de experiență a liderilor mai proaspeți și nerăbdarea tinerilor abia intrați în partid își pun amprenta prea rapid pe activitatea unui partid care are în față o sarcină grea: scoaterea țării din criză. Politica nu e un joc, așa cum era în vremea guvernului liberal. Tăriceanu și echipa lui dansau pe un grămădoi de bani. Nu știau cum să-i împartă. Guvernanții de acum dansează pe niște saci de bani goi. Cu atât mai deplasate sunt chefurile de sute de persoane ale fruntașilor PDL. Cum se împacă aceste ciolhanuri cu disponibilizările, cu înghețarea pensiilor? Puțină decență și respect față de situația generală a țării nu ar strica.
Chiar și “forța energetică“ cu care Băsescu l-a atacat pe Geoană se termină. Președintele nu va mai avea explicații în caz că economia nu se mai oprește din cădere. Pus în fața nemulțumirilor generale, pe Traian Băsescu nu-l costă nimic să renunțe la guvernul Boc. În momentul când liderul cade în disgrație, de sus până jos în partid se schimbă garda. Hororiușii sunt eliminați, rând pe rând. Nici nu este nevoie de opoziție. Partidul de guvernare își face singur opoziție, așa cum s-a întâmplat și în cazul nominalizării lui Honorius Prigoană, un băiat de cartier, să reprezinte partidul.
Experimentul Prigoană se repetă în fiecare județ. Liderii locali, preocupați să-și consolideze puterea proprie, fac greșeli după greșeli. Iar adversarii lor cei mai periculoși se află în interior.
Fii primul care comentează