Asculta acest articol[singlepic id=6088 w=320 h=240 float=]
Intr-o lume careia timpul ii face mereu de sub picioare, prozatorul Teo Moldovan se incumeta sa-i tina piept cu un nou roman, pregatit pentru Editura Dacia din Cluj Napoca. O carte care, prin frumusetea si intriga cuceritoare poate sa imblanzeasca si ceasul si lumea, lecturand-o.
Fragment din roman
Dupa stranuturi violente exersam facilitatea traheei, respirând cu atâta bucurie. La opturari repetate reluam iar lupta cu secretiile, pâna la epuizare. Dupa inspirari violenta, a-urilor nearticulate nu mai conteneau presându-mi diafragma capacitam aerul sa-mi degajeze gâtul. Dupa guturale si repetabile încercari disperate, calvarul nu-l puteam stopa. Chelhaisem toata vara. Uitam uneori când jucam fotbal. Toamna, la orele de curs puteam sa ma abtin. Luiza plecase, nu mai eram favoritul substitutoarei. Nu intram în gratiile Miei Muresan. Severitatea si subiectivismul ei si-au pus amprenta negativa peste psihicul bulversat de panica mortii. Devenisem timid. Anxios. Sensibil la provocari. La solicitari, decretam raspunsuri ambigue. Note pe masura. Sola îmi ridicase moralul, dar nu intervenea din bun-simt pentru mine. Gen, la mina, uita sa-mi aprecieze rezultatele cu lunile. Valoarea sustinuta de la distanta nu eram abilitat s-o comenteze.
Din letargie sa-mi revin nu mai puteam. Morga mea afisa aceeasi tristete amara. Teama de moarte instituita n-o puteam ignora. Pneumonia ma schimbase. Consecintele ei de asemenea. Tusea, care ma lua uneori fara pardon, perpetua senzatia dezintegrarii mele. Iminenta disparitie. Introvertit, ma consumam în singuratate asteptând clipa fatala. În secret, ultima secunda. Strangularea, fara sa spun.
Ma urmarea moartea fetitei lui Ciorbea, politistul. Cum o vazusem în iarna aceea în sicriu, înger palid cu secretii nazale peste buza delicata, ma imaginam pe mine cu baloane de sputa la gura. În incursiunile mele morbide ma rugam timorat mamei sa-mi cosmetizeze fata poluata de scurgeri bucale, sa evit prin igiena cancanul colegilor mei. Peste negrul costum sa-ntinda plapumioara alba, valuri dantelate. Iasomie. E posibil? O s-o procure? Sa ma duc linistit în ceruri, visam o procesiune de print. Fara posibilitati, nu-i exclus, prin refuz, Gen sa tai bugetul. Sa protesteze egoistul. Fantezia, visul sa-mi curme. “Nu, daca nu-s posibilitati, lasa-ma descult, igienizat, în camasa cu trupul întins pe talas. Freaca-mi mâinile imunde si extrage-mi mizeria depusa sub unghii. De-s crapate calcâiele camufleaza-mi extremitatile ca la saraci cu albe lintolii. Iar corpul cu durerea lacrimilor tale sa-l uzi. A lapte de vaca odor, pune-mi o sticluta de la Bimbo cu mine. Sa nu eman sudori ca adultii, cu rozmarin si menta purifica-mi trupul. Pestilentialitatea n-o suport. “Teen, unde esti?…”.
Fii primul care comentează