Asculta acest articol[slideshow id=2452]
Pentru comunitatea evreiasca din Sighetu Marmatiei data de 23 februarie este una de mare importanta, aceasta marcand recunoasterea oficiala a vietii publice comunitare. Cu toate ca, la sfarsitul anilor 1700, Sighetul avea deja o comunitate evreiasca numeroasa, conscriptia din anul 1787 consemnand 1.214 evrei de sex masculin, viata religioasa si cea educativa se desfasura doar in case particulare sau mici “shilichel” si “shtibel” (case de rugaciuni) construite din lemn, singurele permise de administratia locala. Comunitatea formuleaza nenumarate cereri pentru a li se permite construirea unei sinagogi, dar, abia dupa vizita la Sighet a imparatului Iosif al II-lea (12 iulie 1773), situatia este luata in considerare. Si asa au trebuit sa treaca ani buni pana cand, la 23 februarie 1789, Cancelaria Aulica de la Viena emite un Decret care permite evreilor din Sighet sa construiasca o sinagoga. Initial, sinagoga, data in folosinta la 23 februarie 1790, a fost construita din lemn, apoi, in anul 1836, este reconstruita din piatra de rau, in stil clasic, cu timpanul pictat, ceea ce o deosebea de stilul sinagogilor din acea vreme. Dupa traditia evreiasca, in jurul ei au fost construite si cladiri aferente in care au functionat birourile comunitatii, curtea rabinica, curtea de juri, baia rituala, scoli religioase etc. Sinagoga Mare – cum a fost ea numita de localnici – a stat in picioare pana in anul 1944, cand armata germana a transformat-o in depozit de alimente ca apoi, la retragere, sa o incendieze, arzand pana la temelii: din grandioasa constructie a ramas doar baia rituala si o parte din gard. In prezent, pe locul Sinagogii Mari sta monumentul Holocaustului.
Fii primul care comentează