Săptămâna liberalilor

Ludovic Orban confirmă că un adjunct adevărat este cel ce-şi doreşte să-i ia locul şefului. Într-adevăr, la congresul  PNL din 5 martie Crin Antonescu îl va avea drept contracandidat pe cel ce s-a străduit să-l dea jos pe Călin Popescu Tăriceanu şi să-l pună în loc pe Crin Antonescu. Om al luptelor din culise, Orban a străbătut ţara în lung şi în lat, explicând fiecărei organizaţii judeţene că pentru partid este vital să-şi aleagă un nou lider. Crin Antonescu a ridicat partidul liberal la procente satisfăcătoare.
În postura de candidat la preşedinţie a adunat peste 20% din voturi. Anul trecut conducerea liberalilor a încercat tot felul de aranjamente în speranţa formării unui guvern anti-Băsescu. A fost mereu foarte aproape de victorie. Dar nu s-a finalizat nimic. Situaţia politică a rămas aceeaşi. PNL s-a trezit în opoziţie alături de PSD. În acest punct se află PNL înainte de congres.
Dacă tragem o linie imaginară între momentul alegerii lui Crin Antonescu la începutul anului 2009 şi momentul congresului din primăvara anului 2010, PNL a rămas egal cu sine. Cantitatea de succese este egală cu cea de insuccese. În opoziţie a preluat partidul, în opoziţie promite să-l ducă până la alegerile din 2012. Aşadar, sunt motive să fie menţinut la conducerea PNL acelaşi lider?Sunt motive să fie înlocuit? Dacă nu ar fi vorba despre cel mai apropiat om, dacă nu ar fi vorba despre o nemulţumire din partea lui Orban, s-ar putea crede că în PNL nu sunt probleme.
În ce constă nemulţumirea lui Ludovic? În primul rând este legată de intenţia lui Antonescu de a fi ales pe aceeaşi listă cu toată echipa. Democraţia în partid este în pericol, spun o serie de liberali. Crin afirmă că dacă va candida uninominal cu Ludovic va câştiga cu 90%. E aici foarte multă aroganţă. Dacă votul merge pe liste, continuă Crin, voi câştiga cu 70-75% din voturi. Nici aici nu avem de-a face cu prea multă modestie.
Din moment ce s-a ajuns la discuţii pe tema democraţiei în partid înseamnă că există probleme majore. PSD se confrunta cu acelaşi gen de probleme. Mircea Geoană intenţiona să organizeze alegeri tot pe bază de listă comună. Adversarii săi s-au mobilizat şi l-au dat jos. În PNL miza nu este la fel de mare. Actualul lider încă se bucură de încredere în rândul liberalilor de rând. În mod normal nu ar trebui să fie surprize, dar dihonia a intrat şi aici. Aplecarea lui Antonescu spre stânga nu este privită cu ochi buni. Toate proiectele PNL sunt exclusiv legate de PSD. E, totuşi, prea puţin pentru un partid liberal. Majoritatea formaţiunilor liberale din Europa merg mai degrabă spre dreapta.
Schimbările radicale din PSD ar trebui să-i facă mai circumspecţi pe liderii PNL. Până la urmă se vor face auzite şi vocile care cer o reapropiere de PD-L şi Traian Băsescu. Viorel Cataramă, un personaj marginal, propunea o apropiere de democrat liberali. Ludovic Orban este recunoscut pentru intransigenţa faţă de Traian Băsescu,  fiind la acest capitol la fel de radical ca Antonescu. Dacă direcţia generală este anti-PDL, ce anume desparte liberalii în tabere adverse? Un singur lucru: intrarea la guvernare. Grosul partidului, mai ales aleşii locali, s-au săturat de statul în opoziţie. Teoreticienii, gen Antonescu şi Orban, se simt în largul lor în opoziţie. Ei au deja un discurs adaptat pentru critica la adresa puterii. Aici se simt ei stăpâni pe situaţie. E cam puţin pentru pretenţiile unui partid care tinde spre locul doi pe scena politică. PNL are nevoie de acţiune, nu de vorbe. Oricum, după spectacolul oferit de social democraţi, această săptămână va fi una a liberalilor. Ei ne vor oferi un spectacol fără bani. Să nu fie însă prea multe numere de circ. Lumea are nevoie, totuşi, de idei venite de la partide serioase.