Cartelarul. Drama cu un singur personaj

Asculta acest articol

In cateva luni de cand execut exercitiul auto-impus al renuntarii la mersul cu masina, am descoperit lumea (de fapt lumile) din metroul bucurestean. Si e absolut fascinant… Dar numai daca alegi sa privesti aceasta lume, sa o analizezi, nu doar sa pui piept si sa nu te mai intereseze nimic. O specie foarte interesanta in aceasta lume sunt cei pe care au i-am numit prin preajma. Adica cere cartela, intinde banii, o ia, eventual si restul, si pleaca. Pentru ca nu il vede nimeni, pentru ca nu are in fata cui sa performeze. Impesonalitatea doamnei din cusca Matrorex nu o califica drept public. Daca in spatele cartelului mai sunt cativa oameni la coada, atunci incepe showul. Desi se afla in fata ghiseului si ar trebui sa comande o cartela (ce dracu, doar stie, probabil ca si-a petrecut mai mult de jumatate din viata prin metrou), se opreste sa studieze cu un aer foarte preocupat lista cu preturile la cartele, prinsa cu scotch pe interiorul geamului custii doamnei casiere. Prima care cedeaza e chiar doamna din cusca: “Ce doriti?” sau “Lasati pe altcineva pana va hotarati”. Urmeaza un gest de altruist suprem al cartelarului, care catadicseste sa spuna, molcom si uitandu-se fugitiv in spate, sa vada daca cei de la coada ii urmaresc prestatia, “cu doua calatorii, va rog”.

Urmeaza momentul cautarii portofelului, apoi al scoaterii banilor din el, moment cretin pentru toti ceilalti, dar absolut savuros pentru cartelar. Caci acesta este momentul in care simte ca intreaga atentie este indreptata inspre el, ca a ajuns la acel prag in care toata lumea care sta la coada ce s-a lungit intre timp, face din el, din cartelar, centrul universului lor. Nu il intereseaza absolut deloc ca toata lumea aia se uita la el de parca ar vrea sa il ucida. Nu ii pasa. Tot ce stie el, tot ce simte este ca acum, in fata tuturor, e in centrul atentiei, este important.

Plateste. Primeste cartela si restul. Aranjeaza frumos banii, ii pune molcom la loc in portofel. Ia cartela, isi mai primeneste nitelus tinuta si porneste agale catre turnicheti. The show is over.

De cele mai multe ori lumea indura aceste minute enervante. Pentru ca de cele mai multe ori acesti cartelari sunt niste batranei. Si cred ca toti cei care sta la coada stim, pe undeva prin sufletul nostru ca ajungem, undeva ca si ei. Si atunci tacem stingheri, devenind exact ceea ce vrea cartelarul sa devenim, spectatori involuntari la o drama cu un singur personaj.

Cristian China Birta