Asculta acest articolPrimul aparat a fost deja achizitionat si va fi expus peste doua zile
[slideshow id=2747]
Mihai Patrascu, directorul Aeroportului international Baia Mare, a participat recent, in Elvetia, la o prezentare de utilaje de deszapezire destinate aeroporturilor. Au fost invitati directori din majoritatea statelor UE, dar nu numai. Cu aceasta ocazie, Patrascu a vizitat si Muzeul Transporturilor din Lucerna. Aceasta vizita i-a intarit dorinta de a realiza un Muzeu al Aviatiei in Baia Mare, primul pas fiind deja facut prin achizitia unui aparat de zbor de la un localnic.
Avionul a fost reparat si vopsit si peste cateva zile va scos “la lumina”. Aparatul este functional, dar nu va fi solicitata autorizatie de zbor pentru el, deoarece costa cam mult. Insa se vor putea aprinde luminile si toate celelalalte dispozitive vor putea fi incercate, deoarece functioneaza. “Va fi primul exponat al Muzeului Aviatiei pe care vreau sa-l realizez aici in Baia Mare”, ne-a declarat Mihai Patrascu. Vizita la Muzeul Transporturilor din Lucerna i-a intarit dorinta. Cu ce impresii s-a intors de acolo?
Directorul a avut parte de un viitor care inca este neexploatat
“Elvetia. Martie 2010. Spatiul – ultima frontiera. Si doar mintea omeneasca reuseste sa il cuprinda sau sa il patrunda. Muzeul Transporturilor este marturia vie a faptului ca mintea omului e mai presus de limitele impuse de formele de relief sau de neputintele fizice. Am intrat in muzeu cu ideea ca patrund in trecut, insa, in realitate, am avut parte de un viitor care inca este neexploatat. De la drezine rudimentare sau tramvaie trase de cai, pana la masini din lemn, de la ambarcatiuni scobite din trunchiuri de copac si pana la simulatoare de zbor, Muzeul Transporturilor de la Lucerna ofera vizitatorului un spatiu al miscarii cum putine mi-a fost dat sa vad. Retin din tot acest ansamblu partea dedicata zborului. Imi aduc aminte ca, pe o raza de 15 km, am vazut, la Saanen, trei aeroporturi. Cam cate ar fi la noi, pe o raza de peste 300 de km… Cu un spatiu relativ redus (22 de hectare), cele peste 3.000 de obiecte sau produse expozitionale, de la un avion Douglas DC-3 si pana la machete de trenuri, sunt marturii despre o lume in miscare in sensul cel mai bun al cuvantului. Avionul tocmai pomenit este cel mai de succes avion din lume, care a fost fabricat inca din anul 1935. In doar 10 ani s-au produs aproximativ 13 000 exemplare, iar cateva sute de aeronave de acest tip inca mai zboara si astazi. Folosite in marea lor parte in aviatia militara, dupa incheierea razboiului au constituit nucleul majoritatii flotelor comerciale europene. Intre 1937 si 1964, un numar de 16 aeronave DC-3 au zburat sub steag elvetian, iar azi trei dintre ele se mai folosesc in tara cantoanelor pentru asa-numitele zboruri nostalgice. Apoi imi atrage atentia un aparat de zbor asemanator cu cel al lui Aurel Vlaicu, Dufaux 4, dupa numele inginerului care l-a conceput. In 28 august 1910, Armand Dufaux zboara echivalentul lungimii Lacului Geneva in 56 minute si 5 secunde, o performanta rasplatita cu 5.000 de franci. In acel an se pun bazele unei fabrici de aparate de zbor, iar in 1911 se produce Dufaux 5. Un pilot de doar 17 ani face in 1911 o demonstratie armatei cu acest aparat si, chiar daca evenimentul se sfarseste printr-o prabusire, istoria aviatiei militare elvetiene marcheaza in acel moment punctul de temelie. Intr-o lume care stie sa aprecieze trecutul, sa isi cinsteasca oamenii care au facut ceva pentru ca semenii lor sa progreseze, intr-o lume in care prezentul este de admirat in tot ceea ce are el, cu siguranta ca viitorul este un rezultat firesc si logic, unde tuturor le este si le va fi mai bine. A-i pretui pe ceilalti, a le recunoaste valoarea si a invata din experienta celor mai buni devin lectii elementare pentru tara unde intarzierile in sistemul de transport sunt de neconceput. La fel ca si greutatea cuvantului dat. Nu degeaba cele mai cotate instrumente care masoara timpul sunt ceasurile elvetiene…”, spune Mihai Patrascu.
Fii primul care comentează