Asculta acest articolPensionarii sunt o problemă. Sunt o problemă pentru ei înşişi, sunt o problemă pentru stat. După o viaţă de muncă, în condiţii grele sau mai puţin grele, pensionarii se văd în ultima parte a existenţei lor pe drumuri. Sumele mici primite, numite pensii, sunt drămuite pentru a face faţă întreţinerii, medicamentelor şi hranei. Iar perspectivele unui pensionar, nu sunt roze. În vremurile tulburi prin care trecem acum, guvernanţii – lipsiţi de alte idei – vor să parcurgă criza reducând tocmai sumele lunare, fără niciun scrupul, primite de cei ce au lucrat o viaţă în speranţa că îşi vor asigura un trai decent la bătrâneţe. În loc să se gândească la un sistem de protecţie socială a bătrânilor, în loc să treacă la măsuri de susţinere materială a celor ce acum trăiesc numai de pe urma acelor pensii, guvernanţii sunt decişi să le stoarcă şi ultimul ban. După socotelile unui parlamentar, prin noua Lege a pensiilor, fiecare dintre pensionari va pierde câte o sută de lei. Se va reduce, conform aceloraşi calcule, pensia medie şi va scădea drastic punctul de pensie. Dacă aceste calcule sunt corecte, situaţia la bătrâneţe a celor ce au muncit o viaţă întreagă va fi apocaliptică, mult mai grea decât cea trăită acum.
Din păcate protestele de ieri ale pensionarilor, vor avea efecte minime. Pentru politicieni ei sunt importanţi doar în preajma alegerilor, când curtează pensionarii cu sticle de ulei, kilograme de zahăr, cu umbrele, calendare şi lighene. Unii candidaţi mai generoşi şi mai hotărâţi să câştige alegerile, se învrednicesc să ofere bătrânilor şi câţiva lei, mană cerească pentru medicamentele acestora. Ca să înţelegi cât de civilizaţi sunt guvernanţii unei ţări, e suficient să urmăreşti pensionarii. În străinătate aceştia au feţele destinse, sunt zâmbitori, relaxaţi. Pensionarii altora merg în croaziere, înoată sau aleargă prin parcuri, ceea ce la noi e imposibil pentru că ar însemna o suplimentare de hrană şi vitamine, fapt imposibil pentru majoritatea pensionarilor români. Ei îşi cresc nepoţii, îşi povestesc trecutul înghesuiţi pe băncile unui parc, sunt expediaţi după cumpărături, puşi la munci casnice dacă mai sunt în puteri, urmăresc la nesfârşit emisiunile televizorului, frecventează cabinetele medicale şi spitalele. Unii sunt răpuşi de singurătate, de frig şi mizerie iarna, îngheaţă în locuinţe insalubre unde flămânzesc şi unde aşteaptă vara, încă o vară, poate ultima din viaţa lor. Dar ceea ce este o bilă neagră pentru actualii guvernanţi, este îndârjirea acestora de a-i priva de pensie, de a le micşora suma aceea lunară, şansa de viaţă a vârsticilor. Intenţia lor aduce cu atitudinea faţă de bătrânii din unele ţări ale lumii a treia, dinafara civilizaţiei, unde vârstnicii sunt duşi într-un loc pustiu pentru a-şi sfârşi zilele. A mai rămas pentru guvern un pas până la eutanasiere, ultima soluţie pentru a scăpa de o categorie socială inutilă, incomodă, după ei parazitară. Ne mai fiind nevoiţi să le acorde pensiile, vor izbuti în sfârşit să scoată ţara din criză. Fără puteri, trecuţi de multă vreme de tinereţe, pensionarii nu au nicio posibilitate de a se apăra. Ei nu pot ameninţa cu încetarea lucrului, nu pot ridica baraje împotriva jandarmilor, ei nu constituie nicio ameninţare pentru guvernanţi. Cu posibilităţile lor modeste, nu se pot adresa nici forurilor europene, care ar amenda statul pentru sfidarea umanităţii. Deşi sunt o categorie discriminată, ei sunt obligaţi să sufere în tăcere.
Fii primul care comentează