Calculul binefacerilor

Asculta acest articol

Cezare Lombroso in studiul sau “Omul delicvent in raport cu justitia si psihiatria” spunea ca acestuia, delicventului, pe langa fizionomie i se adauga marea agerime, opacitatea la pipait si la durere, lipsa de vulnerabilitate, obtuzitatea afectelor, inclinatia spre placerile trupesti si bautura, pasiunea exagerata pentru acestea, sensibilitatea scazuta la durere, totala insensibilitate morala, absenta oricarei remuscari, impulsivitatea fizica si psihica, nesocotinta cu aparenta de curaj care alterneaza cu lasitatea, orgoliul nemasurat, patima. S-ar putea spune ca un astfel de ins provine din medii marginalizate, unde promiscuitatea este modul principal de a exista, inclusiv abandonul instruirii, apoi formarea gastilor cu tot cortegiul de consecinte, tare de tot felul, inclusiv  fizice si psihice, care se intalnesc la clasele subnutrite si la indivizii suferind de anumite maladii innascute care vor conduce la intrebuintarea fata de handicapul de care sufera prin intrebuintarea unui comportament antisocial. Pe de alta parte, se stie ca toate actiunile statale s-au bazat pe forta fizica si manipularea morala a claselor de jos, a celor fara educatie sau instruire. Sa nu uitam celebra replica a lui Voda Lapusneanu: “Prosti, dar multi!”. Orice guvernare inca de la inceputuri a functionat bazata pe metoda promisiunii pentru cel care era lipsit de obiectul promisiunii. Orice beligeranta are ca suport promisiunea care se va implini dupa victorie facuta de cel care pe vremea conflictului se odihneste ferit de mizeria si primejdia luptei.

Dar ce se intampla cand cei fara educatie, instruire si chiar ceva tare psihice ajung la putere? In acest caz, omul instruit, educat, destept va ceda in fata obrazniciei, nesintirii, tupeismului, evitand sa lupte cu ignoranta care este specifica primei categorii si asftel acesta va accede la putere pentru a recupera handicapul specific respinsilor. Apoi, ajungand deasupra, respinsul va deveni violent in limbaj si chiar psihic, apeland la gasca. Toate guvernele si corporatiile au obiceiul de a calcula binefacerile promise in sumele oferite pentru dezvoltare, foamete, sanatate etc. si  nu a prezenta rezultatele. La fel se intampla si la comunitatile locale. Nu se mai ocupa nimeni prea mult de a cauta sursele de venituri, ci cum sa le cheltuiasca. O buna parte se consuma pe afise pentru imagine, zile onomastice si chefuri festive, ziua pasarilor, a cainilor vagabonzi, a pasarilor cu gripa, a porcilor cu pesta, a vacilor si nu mai este mult pana la barzauni si insecte. De doua decenii, dupa ce s-au distrus complet si agresiv, promit redresarea agriculturii alocand subventii si, culmea absurdului, nimeni nu stie unde ajung acele sume din moment ce terenurile devin tot mai pustii si pline de spini si tufarisuri. Pe de alta parte s-ar putea sa aiba o logica, un plan ascuns. Se taie padurile, dar din tufisuri se vor dezvolta altele. Pasunile comunale primesc imense subventii, dar devin tot mai slabe si tot mai populate cu animale, cu toate acestea, primariile stabilesc taxe de pasunat. Drumurile si cladirile civile sunt construite si reparate sub semnul provizoratului, cu gandul edilului la solicitarea altor sume la anul pentru aceleasi obiective. Beneficiul acestor metode nu le voi dezvalui aici. Se colecteaza bani pentru (colectarea) deseuri si protectia mediului si peste tot este mizerie. Poate eu gresesc, gandindu-ma ca sumele in cauza ar fi folosite pentru inscriptiile “pastrati curatenia” sau “pastrati apele curate”. Daca am inceput gresit cu distanta lombrosiana, iertati-ma, numai sa nu ne incadram in zicala lui Bissane de Soleil< “Cand apare un om destept pe lume, poti sa-l recunosti dupa faptul ca toti prostii il urasc”.

Stefan Aurel Dragan