Scut în jurul guvernului

Recentele atacuri dintre PSD şi grupul independenţilor sunt doar o etapă dintr-un război mai lung, deşi cu rezultate previzibile. De unde înverşunarea celor două tabere care nu se sfiesc să-şi arunce în faţă lucrurile cele mai grele? Victor Ponta i-a acuzat de trădare, folosind şi sintagma de „noroiul rămâne întotdeauna pentru trădători”. Clocotind de înverşunare, liderul social-democrat i-a avertizat pe aceştia că într-o bună zi vor plăti pentru fapta de a fi părăsit PSD.

Se pare că Victor Ponta a fost foarte afectat de un fapt consemnat de comunicatul grupului de independenţi: că actualul lider al social-democraţilor, înainte de avea vreo certitudine că va fi ales în fruntea partidului, şi-ar fi manifestat dorinţa de a intra şi el în gruparea independentă. Faptul nu pare neverosimil. Până la resuscitarea sa de către Adrian Năstase, situaţia în partid a lui Victor Ponta era echivocă. Era chemat fără prea multă convingere de grupurile create atunci, înainte de congres. Însă în niciuna din ele, actulului lider nu i se profila vreun viitor politic important. Era ameninţat să rămână un veşnic outsider. Şi probabil că şi-ar fi păstrat convingerea aceeasta de a dezerta şi el, dacă nu i s-ar fi alăturat Adrian Năstase, nu l-ar fi propus pe neaşteptate şi nu l-ar fi susţinut. Credem că în faza preparativelor pentru congres, nu este exclus ca Victor Ponta să fii declarat vreunui apropiat că şi-ar dori o plecare din PSD. Din nefericire, apropiatul acela se află la aceeastă oră în grupul independenţilor, plecaţi din PSD, pârându-l.
În disputa iscată recent, independenţii – sau mai bine zis deocamdată independenţi, pentru că în curând vor avea un partid – nu l-au cruţat cu nimic pe Victor Ponta. După cum reiese din comunicatul lor, liderul PSD trebuie să se împace cu “procesul ireversibil” al plecării social-democraţilor în direcţia independenţilor şi pentru Victor Ponta poziţia de preşedinte al PSD este „o pălărie prea mare pentru tânărul care nu se obişnuise încă nici cu şapca de la tineret”.
Polemici între unii şi alţii vor mai izbucni, îşi vor mai trimite săgeţi otrăvite şi se vor mai vâna prin Parlament, pe canale mediatice, se vor mai război prin comunicate de presă. Existenţa acestor independenţi este o lovitură grea pentru PSD. La începuturi au fost doar câţiva. Pornind de la câteva persoane, plecările s-au transformat într-un fenomen. Acum faptul că numărul celor plecaţi din PSD creşte, este receptat ca un fiind foarte grav. Ameninţarea că ei se vor constitui într-un partid de stânga, concurând cu PSD în aceeaşi zonă a eşichierului politic, nu este bine primită de social-democraţi. Să se trezească pe cap cu alţi social-democraţi, nu le este la îndemână.
Şi totuşi, nu credem că se pune aici problema disoluţiei PSD. Este departe, va fi atins foarte greu punctul dramatic al desfiinţării acestui partid. Lucrul grav este că plecaţii din PSD sunt susţinători ai puterii şi îngreunează traseul parlamentar al social-democraţilor. Nu sunt văzuţi cu ochi buni nici de liberali, din aceleaşi motive. Alianţa lor parlamentară cu PSD, lupta lor cu puterea devine un efort orb. Independenţii fac scut în jurul guvernului şi disciplinaţi acordă acestuia şi preşedintelui Băsescu voturile lor.