Asculta acest articol[slideshow id=3019]
“L’ application du scena rio dans l’ imagologie comparee” de Carmen Darabus si “Negli applausi dell’ oblio” de George Bocsa
Ca literatura romana de ieri sau de azi este performanta, bogata si diversa ca demers ideatic si stilistic nu o contesta nimeni. Mari savanti precum suedezul Alf Lombard – bun cunoscator al limbii si civilizatiei romanesti – a spus-o ca, numai faptul de a fi o limba mai putin uzitata pe mapamond ne impiedica sa fim in “summitul” literaturii universale. Are dreptate! Un Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco au devenit repere culturale ale umanitatii, pentru ca au scris in franceza sau engleza si, mai putin in romaneste. Hertha Multer laureata Premiului Nobel pe anul trecut n-ar fi luat, probabil, prestigioasa distinctie, daca nu si-ar fi transpus experienta de viata romaneasca in limba germana. Si exemplele ar putea continua la nesfarsit. De aceea, credem ca literatura noastra trebuie sa iasa la lumina din conul de umbra in care se afla, si prin intermediul traducerilor facute cu profesionalism sau scriind de-a dreptul in limbi accesibile sutelor de milioane de oameni.
Carmen Darabus: “L’ application du scena rio dans l’ imagologie comparee”
Dascalita la Universitatea de Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, sectia Literatura comparata, a publicat, recent, in limba franceza o incitanta carte filosofica eseista, despre imagologia comparata. Un volum aparut sub egida Editurii “Universitatii de Nord” si a celei din Novi Sad (Serbia), “Fond Europa”. Carmen Darabus, nascuta in Baia Mare in 1966 este absolventa a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca, specialitatea romana-franceza. A fost o perioada Lector de limba si literatura romana la Universitatea din Skopje (Macedonia), in prezent preda la Universitatea din Novi Sad(Sebia).
Faptul ca lucrarea a aparut in limba fraceza este meritorie, tinand seama ca strainii isi pot face o imagine mai apropiata de realitate, despre miturile romanesti transpuse literar in opera scriitorilor nostri. Dupa cum spune si Sonia Ouras, profesoara la “Sorbonne Nouvelle Universite Paris 3”, literatura permite cristalizarea miturilor, fixarea moravurilor prin procedee retorice adesea novatoare, intr-o tesatura ce completeaza pe cea a lumii din care face parte, Autoarea incearca sa aduca la acelasi numitor “Anima homini” (sufletul omului) cu cea al “anima mundi” (sufeltul lumii), altfel spus omul de supraomul lui Nietszche. Imagologia fiind aceasta interfata in inconstientul cultural. Este vorba de a te cunoste pe tine insuti prin altii> sa te vezi prin ochiul altuia si, sa observi cum te vede altul. Or, bogatia literaturii comparate consta in desirarea urzelii constiitelor: de a intelege duplicitatea lucrurilor: miticul si realul, liverscul si existenta, Nordul si Sudul, semnificantul si semnificatul, umanul divin, traditii si noutate. In sprijinul stufoaselor idei de mai sus, autoarea analizeaza opere literare-reper: “Sarpele” de Mircea Eliade, “Mesterul Manole, piesa lui Lucian Blaga, “Gemenii” si “Travesti” de M. Cartarescu, in comparatie cu operele unor Borges, Elias Canetti, Umberto Eco, Nordul si Sudul geografic spiritual, calatoriile unui Dinicu Golescu, operele lui Sadoveanu, Camil Petrescu, Rebreanu, Dino Buzzati, Kafka, Eugen Ionescu sau Roland Barthes. Concluzia este clara: confluente, ideatici comune in diversitatea lor la marii scriitori, indiferent de limba in care scriu.
George Bocsa: “Negli applausi dell’ oblio”
Fostul traitor pe meleaguri borsene, poetul George Bocsa a tiparit la Editura Cartea Romaneasca din Bucuresti o carte de poezii care apare si in versiune italiana, datorita italienistului Geo Vasile. O semnalam deocamdata, ca un imbold la ceea ce spuneam mai sus. Daca vrei sa fii cunoscut la justa valoare si in afara, musai trebuie sa te oglindesti in privirea oamenilor de cultura din marile tari cu traditii performante literare. Prin comparatie se poate vedea ce zestre aducem noi si ce zestre ne ofera altii.
Fii primul care comentează