Un băiat de treabă

De fapt, ziua de 1 Mai, în ciuda demonstraţiilor, a pichetărilor, a lozincilor scandate, a fost o zi paşnică. Nimic nu a semănat cu demonstraţia din Chicago unde de 1 Mai s-a vărsat sânge de muncitori şi de poliţişti. Din cele întâmplate şi din cele declarate cu prilejul zilei de 1 Mai, greu ne dăm seama de strategia şi viitorul PSD.
Şi totuşi câte ceva răzbate din cele întâmplate. Pentru o zi paşnică ca 1 Mai, când toţi sunt cu gândul la mici, gătare, bere şi iarbă verde, în circumstanţele unei zile frumoase, însorite, să aduni la un marş prin Bucureşti 10.000 de persoane este ceva. Dar, probabil că un număr relevant dintre aceştia au venit din provincie, fiind încântaţi de un drum în Capitală. În sfârşit, indiferent de structura grupului de demonstranţi, o demonstraţie ca cea organizată de PSD poate fi catalogată drept un eveniment.
Mai interesanţi ne par noii membrii PSD înscrişi prin internet. Dacă numărul exact al lor este cel comunicat oficial, adică 300.000, atunci ne aflăm în faţa unui fapt notabil. Ar fi intersant să încerce şi alte grupări politice acest mod de a creşte numărul membrilor de partid. Abia atunci, la comunicarea rezultatelor, am înţelege care formaţiune politică este mai agreată şi care dintre ele are o însemnătate publică mai mare. Dar şi fără statisticile ce le-ar putea furniza alte partide, cele oferite de PSD îndeamnă la reflecţie. În cazul în care sunt reale, ele sunt remarcabile. Peste 70 la sută dintre cei înscrişi au sub 35 de ani. Prevalează tinerii, mai ales studenţii, cu procentul cel mai mare dintre intelectuali. Iar aceştia, intelectualii, dau procentul de peste 60 la sută dintre cei înscrişi. Aici, la judecarea structurii celor deveniţi la computer social-democraţi, trebuie să avem în vedere că doar anumite categorii sociale sunt familiarizate cu calculatorul. Pentru cei înscrişi, netul a devenit de o bună bucată de timp un mod de viaţă. În acelaşi timp, frecventarea asiduă a internetului rupe navigatorii de social, la fel, şi de politic, de ceea ce înseamnă îndeobşte activitatea de militant politic.
Demonstraţia organizată de PSD a avut şi note sud-americane. S-a cântat o manea politică, s-a dansat. „Jos marinarul!” şi „Jos pinguinul!”, ceea ce înseamnă înainte de orice altceva o stare de veselie, de euforie şi nicidecum una de încrâncenare. Ele demonstrează mai degrabă o stare de satisfacţie generală şi nu de responsabilă dispută politică. Nici nu se putea altfel: tinereţea lui Victor Ponta şi relaxarea firească de 1 Mai, zi de sărbătoare la iarbă verde sunt motivele care au creat aceeastă stare.
Faptul că demonstraţia s-a desfăşurat sub sloganul „Bătălia abia începe”, ar fi dovada politicii de până acum, în opoziţe, a partidului.  A spune că bătălia abia acum începe, este o recunoaştere a faptului că bătălia nu a început încă.
Este şi una din acuzaţiile repetate ale unor social-democraţi, din tabăra opusă lui Victor Ponta, că liderul nu se manifestă ca un adevărat opozant al actulilor guvernanţi. Îi va veni de altfel greu lui Victor Ponta să fie altfel decât este. Este o notă de veselie în discursurile lui, de umor greu stăpânit, toate ascunzând un bonom, un glumeţ potrivit cu spectacolele grupului „Divertis”. Nu e imaturitate, este doar blândeţe. Scrâşnetul de dinţi de care l-a acuzat Sulfina Barbu, este un scrâşnet auzit doar de ea. Că el preia probabil opiniile lui Ion Iliescu asta e altceva. Le va prelua pe rând şi pe ale lui Adrian Năstase şi pe ale altor lideri importanţi din PSD. Nu ştim dacă PSD s-a ales cu un lider adevărat, dar e sigur că s-a ales cu un băiat de treabă în poziţia de lider.